Arheologie aeriană. În România şi în Europa - cIMeC

www.cimec.ro / www.e-patrimoniu.ro
rezultate spectaculoase într-o zonă a ţării unde nu se permitea activitatea de
teren (Thomas 2008 a; b).
Fotografierea aeriană. Cartarea mai oferă şi o bază esenţială pentru
oricine doreşte să întreprindă zboruri pe cont propriu, având în vedere că pe
hărţi se pot identifica nu numai situri care sunt deja cunoscute, dar vor mai fi
scoate în evidenţă lacunele de informaţii, care se pot completa pe baza
dovezilor din orice nouă fotografie. Hărţile de zbor ale autorului (în prezent
multe fiind deteriorate) conţin schiţe ale siturilor cunoscute şi se folosesc la
planificarea unor zboruri viitoare şi la navigarea în aer. În prezent, acest
lucru se poate realiza folosind un notebook şi un program GIS, dar o hartă pe
hârtie va fi mai uşor de văzut într-o zi senină şi poate fi folosită în paralel de
pilot şi de navigator/observator/fotograf.
8. Realizarea de noi fotografii aeriene
Activitatea de pregătire şi fotografierea propriu-zisă
Dacă în urma examinării fotografiilor existente se constată că este
nevoie de mai multe – poate făcute în diverse perioade ale anului – sunt două
modalităţi de a le obţine. Prima, şi cea mai costisitoare, este să se comande o
investigaţie unei companii comerciale (sau de la armată, dacă s-au stabilit
relaţii bune de colaborare), constând în a face fotografii verticale asupra unei
întregi porţiuni de teren prestabilite, la o scară prestabilită şi într-un anumit
interval de timp. Cea de-a doua este să închiriezi un avion uşor şi să faci
singur fotografii, aşa cum au procedat observatorii arheologi începând cu
anii 1920, examinând suprafaţa solului şi făcând fotografii clasice oricărui
obiectiv remarcat şi considerat demn de interes. De obicei, fotografiile
verticale înregistrează tot ce se vede în zonă la momentul când se
fotografiază. Un zbor de observaţie reuşit depinde de experienţă, cunoştinţe
şi percepţia celui care observă şi, în tot cazul, se limitează la o porţiune
îngustă de teren vizibilă dintr-o parte a avionului. Din anumite motive –
eventual plăcerea descoperirii, ca şi preţul relativ scăzut – arheologii au
preferat metoda prin care fiecare îşi face singur fotografiile şi aceasta ar
putea deveni modalitatea iniţială întreprinsă de investigaţia aeriană
românească. Această secţiune evidenţiază procedurile adecvate fotografierii
făcute de observator, deşi principiile de bază privind ce se poate vedea în ce
perioade de timp se aplică tuturor investigaţiilor folosind lungimile de undă
ale spectrului vizual pentru a înregistra datele de la sol.
Odată ce s-a decis că este nevoie să se întreprindă zboruri – şi s-au
pus banii la dispoziţie – trebuie să se facă pregătiri de bază care să ajute la
întreprinderea unui zbor necostisitor şi eficient. Aveţi în vedere şi faptul că
49