Arheologie aeriană. În România şi în Europa - cIMeC

www.cimec.ro / www.e-patrimoniu.ro
trebuie continuată comunicarea cu ei în avion – având în vedere că numai cel
care fotografiază ştie ce vede atunci când face acest lucru. Pentru o
poziţionare corectă a avionului este esenţial să i se spună pilotului când să
întoarcă, cât de mult să întoarcă, când să îndrepte avionul astfel ca o parte
din avion să nu apară în fotografie, unde trebuie mers în continuare, şi aşa
mai departe. Cel mai simplu mod de a face acest lucru este să se poarte căşti
ca să nu fie nevoie să se vorbească tare şi să se poată continua discuţiile
chiar atunci când se priveşte pe fereastră şi se fac fotografii. Uneori
semnalele date cu mâna, la care s-a convenit dinainte, pot avea acelaşi rol,
chiar dacă acest lucru implică ca una din mâini să fie luată de pe aparatul de
fotografiat. Buna practică fotografică presupune supravegherea sistematică a
unei zone prin folosirea unei serii de traiectorii paralele şi zborul în cerc
pentru a fotografia un sit atunci când acesta a fost identificat. În timpul
acestor manevre, este în avantajul celui care fotografiază să îl îndrume pe
pilot pentru ca avionul să ia poziţia corectă.
Începând cu anul 2005, majoritatea fotografiilor aeriene oblice
clasice făcute de arheologi au fost făcute cu aparate SLR (single-lens reflex)
digitale. Principalul avantaj al aparatelor digitale SLR este acela că
dispozitivul de închidere acţionează pe loc, atunci când se apasă pe
declanşator pentru a porni fotografierea (aparatele digitale compacte pot
avea un timp lung de aşteptare între momentul când se apasă pe buton şi cel
când se face fotografia, ceea ce poate îngreuna activitatea de fotografiere).
Există obiective fotografice de calitate bună care optimizează captarea scenei
pe senzorul aparatului. Setările aparatului se pot regla manual în aşa fel încât
fotografierea să se facă cu aparatul potrivit pentru a da prioritate diafragmei,
astfel ca viteze de 1/500s şi chiar mai mult să poată fi folosite pentru a evita
problemele cauzate de mişcarea şi vibraţia avionului. Un teleobiectiv de
bună calitate este, de asemenea, un avantaj pentru că dă posibilitatea de a fi
înregistrate deopotrivă imagini de detaliu, şi fotografii de ansamblu, care ar
putea fi necesare în vederea localizării fiecărui sit. Este o practică bună ca de
fiecare dată să se facă o fotografie de context pentru fiecare sit, ca un mijloc
de a ajuta la localizarea fotografiilor „de sit". Există riscul ca lentilele cu
lungimi focale mai mici de 28 mm să surprindă părţi ale avionului, dar acest
lucru contează prea puţin în majoritatea fotografiilor „de lucru”, atâta timp
cât nu ocupă prea mult spaţiu. Un obiectiv cu o distanţă focală de 28-80 mm
pare ideală pentru majoritatea fotografiilor arheologice. Ocazional se
folosesc lungimi focale mai mari, dar acestea produc deseori imagini lipsite
de claritate din cauza mişcării sau a vibraţiilor, deşi funcţii de reducere a
vibraţiilor pot ajuta la suprimarea acestui dezavantaj.
E stupid să se facă efortul de a întreprinde zboruri fără a avea o
provizie de carduri de memorie rapidă şi cel puţin un set suplimentar de
baterii pentru fiecare aparat şi orice alt echipament electronic. Dacă aparatele
52