Arheologie aeriană. În România şi în Europa - cIMeC

www.cimec.ro / www.e-patrimoniu.ro
Urme recente
Complexele liniare includ conducte, cărări, drumuri, valuri de
apărare, căi ferate şi foste marcaje de hotar (fig. 10). Toate acestea pot fi
văzute în unele fotografii aeriene străbătând zonele rurale. Atunci când
acestea sunt noi sau se află la suprafaţa solului, o identificare greşită este
puţin probabilă. Dar în cazul în care au fost îngropate, demontate sau
părăsite, pot prezenta caracteristici asemănătoare cu cele ale drumurilor
romane, de exemplu. Fostele căi ferate şi cărările pot apărea în ediţii vechi
ale hărţilor sau ale fotografiilor aeriene şi astfel, pot fi identificate cu
certitudine ca atare. Relaţiile lor cu câmpurile moderne pot furniza, la rândul
lor, indicii cu privire la faptul că sunt relativ recente. Căile ferate, de
exemplu, de multe ori au tendinţa să traverseze terenuri moderne, în timp ce
cărările şi diviziunile de teren mai vechi pot fi situate în paralel sau în
direcţii diferite de cele aflate în uz în prezent.
Cu toate acestea, există exemple în România în care diviziunile de
teren anterioare, dar totuşi recente, pot fi văzute în aliniamente diferite de
cele aflate acum în uz şi pot fi confundate cu sisteme de amenajare a
terenului mult mai vechi (fig. 11).
Conducte îngropate pot afecta creşterea cerealelor într-un mod
asemănător cu vestigiile arheologice şi, în timpul verii, ele se pot uneori
depista de-a curmezişul câmpurilor printr-un aliniament în cultură care arată
diferit de restul, ca şi cum ar indica fie un şanţ, fie un val de pământ. În acest
caz, se poate face uşor confuzie între o conductă modernă (de irigaţii sau de
gaze) şi urme arheologice chiar dacă, în cazul în care conductele îşi schimbă
direcţia, schimbările de aliniament au adesea loc în zonele unde întâlnesc un
obiectiv modern. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu drumurile romane.
Complexele care acoperă o zonă includ foste clădiri sau cariere de
piatră. Fostele clădiri, în special dacă sunt dispuse regulat şi încadrate de o
cărare sau împrejmuire, uneori pot avea aspectul unui castru roman. Ele pot
fi, însă, de dată mai recentă şi pot fi urme de activitate militară modernă sau,
la o scară mai mică, ale unor ferme şi complexe gospodăreşti cooperatiste
(C.A.P.-uri), care sunt obişnuite pe terenurile arabile din România.
În unele fotografii aeriene luate în timpul unei săptămâni de instruire
petrecute în Ungaria, în 1966, se aflau indicii cu privire la nişte structuri
mari cu plan regulat, vizibile numai ca nişte linii trasate în cadrul culturilor.
Acestea prezentau o anumită asemănare cu castrele romane, dar erau mult
prea mari şi, de aceea, s-a crezut că datează dintr-o perioadă mult mai târzie.
Probabil că proveneau dintr-o structură militară şi se poate să fi fost folosite
în timpul erei sovietice. Aceste suspiciuni ar putea fi verificate prin
24