Arheologie aeriană. În România şi în Europa - cIMeC

www.cimec.ro / www.e-patrimoniu.ro
Pe scurt, echipamentul nostru de zbor poate conţine un aparat de
fotografiat cu teleobiectiv, un dispozitiv GPS, hărţi de hârtie cu localizările
obiectivelor şi rutele dintre ele, baterii suplimentare şi carduri de memorie.
Ochelarii de soare pot fi utili, putem să ne cumpărăm propriile noastre căşti,
iar iarna ne-ar putea fi de folos o haină care să ne apere de vânt atunci când
este deschisă fereastra, ca şi nişte mănuşi care lasă degetele libere. În timpul
zborurilor mai lungi, avem nevoie de o sticlă de apă care ne-ar putea face să
evităm deshidratarea (cabina avionului se poate încinge din cauza căldurii
soarelui), iar anumite persoane ar putea avea nevoie de o pungă pentru rău
de avion. Este o practică comună să se noteze data fiecărui zbor, ca de altfel
şi ora decolărilor şi aterizărilor (fie şi numai pentru a ne asigura că nu
suntem suprataxaţi). Tipul avionului, numărul de înregistrare, numele
pilotului, numele observatorului şi al personalului însoţitor vor completa
datele despre zborul respectiv, iar aceste date ar putea prezenta interes în
viitor pentru istoricii fotografierii aeriene arheologice.
Activitatea după efectuarea zborului
După o bere, primul lucru care trebuie făcut este să descărcăm
fotografiile şi să facem copii de rezervă. Un set poate fi pus pe un hard drive
extern care a fost achiziţionat doar pentru lucrul cu fotografiile aeriene şi
acestea ar putea fi setul nostru arhivat, lăsat neutilizat. Este de folos să
separăm fişierele RAW de cele jpeg, punându-le în alt loc din calculator şi să
folosim jpeg-urile pentru o vizualizare rapidă şi RAW pentru manipularea
imaginilor. Toate fişierele care sunt ulterior mărite şi salvate în format tiff
(care este mai universal decât cele câteva variante de RAW) desigur că
trebuie copiate în drive-ul de arhivă. Abia când toate fotografiile au fost
transferate în siguranţă din aparat pe computer şi în arhivă se pot reformata
toate cardurile de memorie utilizate pentru a putea fi refolosite în orice
activitate fotografică din viitor.
Orice traiectorie GPS trebuie, de asemenea, descărcată şi salvată la
loc sigur şi se poate face o copie care să se deschidă în Google Earth (fig.
35) sau într-un program GIS, dacă se intenţionează utilizarea vreunuia. Dacă
aţi folosit o camera foto cu GPS, fişierele EXIF se pot citi şi, de asemenea,
deschide în Google Earth.
56