Arheologie aeriană. În România şi în Europa - cIMeC

www.cimec.ro / www.e-patrimoniu.ro
plia pentru a putea fi folosită uşor în spaţiul strâmt al cabinei dintr-un avion
mic. Ar putea fi util să se numeroteze obiectivele de pe traseu, pentru a putea
ajunge la ele într-o singură incursiune şi pentru a avea certitudinea că s-a
ajuns în toate locurile selectate. O hartă pe hârtie, chiar acum, când există
GPS şi sisteme de hărţi electronice, este de mare ajutor în avion (fiind şi o
opţiune necostisitoare) şi pe ea se pot nota comentarii etc. ori de câte ori se
vede sau se fotografiază ceva. Pe această bază, se poate pune la punct o rută
de zbor eficientă sau ideală. Următorul pas este găsirea unui avion şi a unui
pilot potrivit.
Pentru observaţie şi pentru realizarea de fotografii clasice se preferă
un avion cu aripi înalte (deasupra nivelului cabinei), cu două sau patru
locuri. În plus, fotografiile vor arăta mai clar şi nu vor avea reflecţii, dacă se
fac printr-o fereastră deschisă în timpul zborului (fig. 32).
Fig. 32. Carmen Bem fotografiind dintr-un avion cu aripi înalte. Odată ce un
obiectiv a fost identificat la sol, pilotul este rugat să descrie un cerc cu avionul în
jurul lui (după cum se poate vedea în această fotografie după unghiul faţă de
orizont), a fost deschisă fereastra şi este fixată de balama chiar sub aripă. Acest
lucru oferă o imagine clară a solului şi un unghi optim de realizare a
fotografiilor. O înclinare mai mare a avionului permite fotografierea în plan
vertical pentru a arăta un detaliu al unui sit, iar un grad de înclinare mai mic
permite şi utilizarea unui unghi larg cu zoom ce poate oferi fotografii ale
contextului şi poate surprinde puncte de control necesare pentru cartografiere
(Foto: Rog Palmer, 3 iunie 2008).
Mulţi piloţi gustă provocarea de a poziţiona corect avionul în aşa fel
încât să se poată face fotografiile dorite. Trebuie să se discute cu ei înainte
de urcarea în avion, să li se explice ce se doreşte să se facă, în ce fel, iar apoi
51