Arheologie aeriană. În România şi în Europa - cIMeC

www.cimec.ro / www.e-patrimoniu.ro
mai bine de trei ani înainte de finalizare, a fost lin, ceea ce ne încurajează. La
început s-au întâmpinat greutăţi de ordin financiar şi birocratic în sudul
Pugliei, Italia, dar ulterior acestea au fost depăşite şi s-au obţinut rezultate
excelente. Poate că s-a muncit mai mult decât ne-am închipuit la început
pentru realizarea imaginilor prin satelit, dar acest lucru a fost compensat de
excelenta experienţă câştigată în folosirea scanării laser (lidar) şi
prospectarea geofizică de la sol în combinaţie cu fotografia aeriană şi
metodele „tradiţionale”, cum ar fi sondajele de teren şi săpăturile.
Căutarea foto-hărţilor germane făcute în anii 1930 – 1940 în Polonia
şi în alte părţi ale Europei a fost mai puţin fructuoasă decât s-a sperat, dar
existenţa lor a fost făcută cunoscută prin web şi s-au identificat câteva
colecţii importante de fotografii aeriene din timpul războiului.
Întâmplarea a făcut ca activitatea foarte intensă legată de proiect din
diverse locuri să împiedice extinderea acesteia pe teritoriul Spaniei şi al
Portugaliei, deşi există planuri în acest sens, care au în vedere folosirea
relaţiilor create în ultimii trei ani, vizând dezvoltarea în această direcţie după
terminarea actualului proiect. Ca o compensaţie pentru această nerealizare,
două ateliere (doar vag proiectate în aplicaţia iniţială) au fost finalizate cu
succes în Polonia în ultimul an al proiectului.
Deosebit de îmbucurător a fost progresul înregistrat în ţări pentru
care arheologia aeriană era ceva relativ nou (Estonia, Lituania şi România) şi
faptul că în Polonia s-au făcut descoperiri uimitoare, care ar putea ajuta la
mersul înainte al arheologiei aeriene, a cărei dezvoltare a fost mereu
amânată, cât şi la efectuarea studiilor peisagistice în această ţară. În Italia şi
în alte părţi s-au înregistrat progrese în procesarea informaţiilor „aeriene”
pentru obţinerea unor beneficii pe termen lung în conservarea siturilor şi a
peisajelor din trecut în condiţiile dezvoltării agriculturii şi industriei
moderne.
Sprijinul administrativ şi financiar
Deşi a luat mult timp (în special coordonatorului de proiect,
presupus „la pensie” şi neplătit), raportarea managerială şi financiară asupra
proiectului a decurs destul de bine. Cei 7 coorganizatori s-au întâlnit ca un
Grup de conducere la München, în Germania, în 2004 (înainte de începerea
proiectului), la Leuven, în Belgia în 2005, la Schwerin, în Germania în 2006
şi la Praga la sfârşitul proiectului, în octombrie 2007. Mulţi parteneri au luat
parte şi la discuţii despre politica şi gestionarea proiectului în cadrul acestor
întâlniri.
Pe lângă aceasta, s-au păstrat legături prin e-mail, care au adus
beneficii comune pe parcursul derulării proiectului. Într-un proiect în care
participau 18 instituţii, fiecare gestionându-şi propriile fonduri şi raportări
98