Arheologie aeriană. În România şi în Europa - cIMeC

www.cimec.ro / www.e-patrimoniu.ro
şi creează resurse de apă şi substanţe nutritive mai adânci decât cele din jur,
în care nu s-a intervenit. Anumite culturi, precum grâul şi orzul, se pot hrăni
din această sursă suplimentară de apă şi pot creşte altfel deasupra
complexelor îngropate, indicându-le prezenţa. Aceste diferenţe evidente în
culturi, numite uneori marcaje de cultură (crop marks), nu sunt întotdeauna
vizibile şi, dacă sunt, pot avea un aspect variat pe parcursul dezvoltării
culturilor.
Aceste marcaje se pot vedea cel mai bine pe fotografiile aeriene sau
de sus, cu toate că uneori se pot vedea şi la nivelul solului. Cereale precum
grâul şi orzul sunt considerate „cereale fine” şi uneori arată detalii
remarcabile, cum ar fi gropile de pari. Pe de altă parte, un câmp de porumb
văzut de sus are o structură mai grosieră, în interiorul căreia urmele majore
pot fi vizibile prin diferenţe de creştere, dar este puţin probabil să apară şi
detaliile fine. Porumbul a fost una dintre culturile în care a fost recent
identificat oraşul roman Altinum (la nord de Veneţia, Italia) (Curry 2009).
Alte variabile de care depinde vizibilitatea complexelor îngropate sunt
tratamentele aplicate de agricultor (de exemplu, ce fertilizatori au fost
folosiţi şi cât de des), precum şi starea vremii în timpul anotimpului de
dezvoltare a culturilor. De exemplu, dacă sezonul a fost prea umed, toate
culturile vor avea suficientă apă şi nu vor creşte diferit pentru a indica
variaţii în adâncimea din subsol.
De asemenea, este important de ştiut că oricare din aceste tipuri de
marcaje mai pot indica şi complexe nearheologice, dat fiind faptul că orice
perturbare la nivelul rocii de bază ar putea fi evidentă în fotografiile aeriene
şi unele din ele ar putea fi uşor confundate cu siturile arheologice. De
exemplu, unele efecte geologice pot produce cercuri cu un anumit contur,
care pot fi evidente în culturi şi care, la prima vedere, par a fi arheologice. Pe
suprafaţa anumitor roci de bază, crăpăturile şi fisurile formate natural pot
forma reţele regulate, care arată asemănător cu amenajările de teren sau cu
alte secţiuni trasate de om. Prezenţa unor cursuri de apă mai vechi poate
avea semnificaţie pentru modul în care înţelegem o zonă din punct de vedere
arheologic, dat fiind faptul că, pe de o parte, pot fi sursă de apă, iar pe de
alta, e posibil ca revărsările de mai târziu să fi acoperit siturile vechi cu
depozite de aluviuni, care pot masca aspectul complexelor arheologice. De
asemenea, unele complexe recente sunt vizibile uneori, cum ar fi în cazul
conductelor, canalelor, al drumurilor recente şi al căilor ferate, cât şi al
carierelor reumplute. Conductele şi cărările ar putea fi confundate cu
drumuri mai vechi şi e posibil ca acestea, ca şi carierele de piatră, să fi
distrus sau afectat contextele arheologice.
29