Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

lua viaţa. Însă dacă presupunem, că am într-adevăr motive
destul de tari, atunci dreptatea cauzei nu mai trebuie să atâme
de la întrebarea; cine ştie mai bine să împuşte ori să dea cu sabia,
el sau eu ci atunci este indiferent, în ce chip îl omor: pe faţă
sau pe furiş. Căci, moraliceşte, dreptul celui mai tare nu are mai
multă valoare decât dreptul celui mai şiret, care se
întrebuinţează în omorul cu pândire: atâta drept cât are pumnul,
trebuie să aibă şi capul. Şi să nu uităm, că şi Ia duel se aplică
alnândouă; căci orice fentă în scrimă este un atac pe furiş. Dacă
mă cred nl0raliceşte în drept să iau cuiva viaţa, atunci este o
prostie din partea mea de a lăsa să mai arome chestia de la
deprinderea mai mare sau mai mică ce o are unul din. noi În
mânuirea pistolului sau a sabiei, unde din contră tocmai el,
după ce m-a vătămat odată, poate să-mi mai ia şi viaţa.
Rousseau este de părere, că ofensele nu trebuie răzbunate prin
duel, ci prin asasinat, deşi îşi arată această părere cu mare
precauţie într-o notă misterioasă din Cartea IV a lui Emile. Dar
şi el este încă aşa stăpânit de prejudecata cavalerească, încât
priveşte şi imputarea de minciună ca o justificare a asasinatului,
pe când ar fi trebuit să nu uite că fiecare merită această imputare
de nenumărate ori, şi el însuşi în gradul cel mai mare. Dar se
vede lămurit, că aceea prejudecată, care lasă să atârne dreptul
de a omorî de lupta făţişă cu anne egale, crede într-adevăr, că
dreptul pumnului este un drept efectiv şi că duelul este judecata
lui Dumnezeu. ltalianul aprins de mânie, când sare CU cuţitul
asupra celui ce l-a ofensat ori unde-l găseşte, este cel puţin
consecvent şi neprefăcut: poate să fie mai şiret, dar nu este mai
rău decât duelistul. Dacă se obiectează, că uciderea adversarului
meu în duel este justificată prin faptul, că şi el a căutat să mă
104