Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

plă.ceri. De aid vine, că năzuiIn adesea la lucruri care, după ce
în sfărşit le-am dobândit, nu se tnai potrivesc cu noi, precmn şi
anii, ce i-anl întrebuinţat la pregătirea unui lucru, ne-au
conSUlnat în acelaşi tlInp şi pc nesimţite puterile pentru
realizarea lui. Aşa se întâmplă adesea, că avuţiile agonisite cu
atâta trudă şi cu atâtea prinlejdii nu ne mai buc·ură şi că am
llluncit pentru altii; sau iarăşi că nu rna.i suntem in start să
îndeplinim fu nc·ţia, după care am alergat atâlia ani: lucnlrile au
venit prea târziu pentru noi. Sau, dirnpotrivă, noi venim prea.
târziu pentru nişte lucruri, unde etc vorba de opere şi de
produceri ale momentului; gustul timpului s- a schin"lba t, o nouă
generaţie a crescut, care nu se nlai interesează de ele; ne-au luat
alţii pe dinainte pe drmTIuri n13i scurte i aşa niai departe.
La toate acestea se gândeşte Horaţiu, când zice:
"quid aeternis minorem
Consiliis animum ja tigas"
(Ce-ţi trndeşti mintea necoaptă cu proiecte nesfârşite)
(Od. Il, 11)
Această
greşeală 0bişnuită o pricinuieşte neapărata
înşelare optică a ochiului intelectual, în unna căreia viaţa privită
de la început ne pare nemărginit de lungă, iar privită de la sfârşit
nc pare foarte scurtă. Dar această iluzie tot are şi binele ei: fă.ră
dânsa cu greu s-a r săvârşi vreo laptă sau vreo operă mare.
În viaţă ni se 1'ntâmplă ceea ce se întâmplă unui călător:
cu cât înaintează, cu atât obiectele arată altfel decât erau din
depărtare; cu apropierea se prefac oarecum. Mai ales cu
dorinţele o păţim aşa. Adeseori găsiln altceva., câteodată ceva
135