Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

de Ia alţii şi iluziile cele mai curioase. Căci cea dintâi lucrare ce
se impune experienţei, este dezrobirea noastră de închipuirile
şi noţiunile greşite ce ni s-au îngrămădit din copilărie. A păzi
tineretul din capul locului de ele, ar fi - ce este drept - singura
educaţia hună, deşi negativă; însă este foarte grea. Pentru
aceasta ar trebui să ţinem la înc.eput orizontul copilului pe cât
se poate de mărginit, să-i dăm în cercul, astfel restrâns numai
noţiuni lămurite şi drepte şi să nu-i î'ntindem vedereile decât
treptat şi după ce a priceput bine toate cele explicate până atunci,
îngrij ind pururea să nu rămână nitnic întunecat, rău înţeles , sau
înţeles pe jumătate. Noţiun ile copilului dspre lucruri şi despre
realfiile omeneşti ar rălllâne astfel mărginite şi foarte simple,
î'nsă ar fi drepte şi lămurite, încât nu ar avea niciodată trebuinţă
de rectificare, cÎ numai de dezvoltare; şi aşa mai departe până
la vârsta tinereţii. Ar trebui îndeosebi să nu se îngăduie citirea
romanelor ci în locul lor să se dea biografii potrivite, precum
este a lui Franklin, sau Anton Reiser de Moritz şi altele
asemenea.
În tinereţe credem că întâmplările şi persoanele
însemnate, care lasă urme adânci în viaţa noastră, se vor înfăţişa
sub o fo rmă deosebită, cu tobe şi cu surle: la bătrâneţe însa
privirea retrospectivă ne arată, că toate s-au introdus încet, prin
portiţa cea n1ică şi pe furiş.
Urmărind aceste reflecţii mai departe, putem asemăna
viaţa cu o stofă cusută, la care la început o vedem pe faţă, iar la
sfărşit, pe dos: aici nu este aşa de frumoasă, dar este mai
instructivă, fiindcă ne arată legătura firelor.
Superiorittea intelectuală, fie şi cea mai mare, nu-şi va
putea arăta preponderenta în conversaţie decât de la 40 de ani
225