Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

uneori pe o treaptă mai sus, ceea ce provine din faptul că nu
avusesem o idee suficientă de înjosirea lumii şi ne alesesenl o
ţintă prea îna1tă pentru ea. Şi aşa din întâmplare ne dăm sean1a
despre valoarea noastră relativă.
Tinereţea se numeşte epoca cea fe ridtă a vieţii şi
bătrâneţea cea tristă. Aşa ar fi dacă pasiunile ne-ar face fericiţi.
Acestea lnsă frământă tinerimea, cu puţină plăcere şi cu 111ulte
dureri. Bătrâneţea cea rece este 1iniştită despre partea lor, şi de
Jndată câştigă llTI aer contemplativ; căci cunoştinţa devine acum
liberă şi aj unge la cânnă şi fiindcă în sine însăşi este lipsită de
dureri, ne face cu atât n1ai fericiţi cu cât preJomină mai mult.
Nu avenl decât să ne aduceln aminte că orice plăcere este
negativă, pe când durerea este pozitivă, pentru a înţelege, că
pasiunile nu pot să ne dea fe ricirea şi că bătrâneţea nu este de
plâns, fiindcă îi sunt refuzate unele plăceri, Căci orice plăcere
este numai îndestularea unei trebuinţe: fireşte că lipsind
trebuinţa, lipseşte şi plăcerea. dar aceasta nu este lucrul trist,
precUtn nu este trist, dacă cineva nu mai poate mânca după masă
sau dacă se deşteaptă după ce a donnit bine noaptea. Cu lnai
n1u1tă dreptate fericeşte Platon (la începutul Republicii)
bătrâI1eţea fiindcă a scăpat de instinctul sexuat care mai înainte
ţinea pe om în tr-o continuă nel inişte. S-ar putea chiar susţine
că fe luritele şi nesfărşitele capricii ce le produce instinctul
sexual, şi efectele ce se nasc din ele, întreţin în om un grad
oarecre de nebunie pennanentă, câtă vrelne stă sub influenţa
acelui instin