Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

onoarea omenirii. Altul , iarăşi în asemenea poziţie deosebită va
merita recunoştinţa oamenilor prin aşezăminte filantropice. Iar
cel ce nu face nimic din toate acestea, cel puţin de încercare, şi
nu-şi deschide prin studierea vreunei ştiinţe măcar posibilitatea
de a o înainta, un asmenea om cu averea moştenită este vrednic
de dispreţuit. Şi nici că va putea fi fericit: căci lipsa de nevoie
îl îrrlpinge spre celălalt pol al mizeriei omeneşti, spre urât, şi
acesta îl chinuieşte aşa încât ar fi mult mai fericit, dacă sărăcia
l-ar fi silit să lucreze. Urâtul îl mai îndeamnă apoi şi la
extravaganţe, care în curând îl fa c să piardă acea situaţie
excepţională, de care nu era vrednic. Şi este foarte adevărat, că
mulţi se află astăzi în mizerie, fiindcă şi-au cheltuit averea în
lux şi în distractii numai ca să-si usureze povara urâtului.
, , ,
Cu totul altfel se înfăţişează întrebarea, dacă este vorba
să Înainteze cineva în funcţiile statului, unde are trebuinţă de
amici, de fa voare, de relaţii, pentru a se fo losi de ele în carierea
sa, din treaptă în treaptă, până la posturile cele mai Înalte . îti\
asemenea caz este poate mai bine să fie aruncat în lume fără
nici o avere. Mai ales celui care nu este de neam, însă are talent,
îi slujeşte de puternică recomandare, să fie sărac lipit. Căci şi
în simpla conversaţie, nicicum în serviciul public, fiecine caută
şi preferă inferioritatea celuilalt. Însă numai un calic este
pătruns de inferioritatea sa desăvârşită,
adâncă, hotărâtă şi
generală şi de completa sa neînsemnătate şi nulitate până la
gradul cerut în asemnea împrejurări . Numai el se pleacă de câte
ori trebuie, şi numai plecăciunile lui aj ung la unghiul de 90°,
numai el le suferă pe toate cu surânsul pe buze, numai el
recunoaşte absoluta inutilitate a meritelor; numai el laudă în
public, cu glas ridicat sau cu litere mari de tipar, nimicuri le
literare ale stăpânilor sau ale oamenilor influenţi, declarându-Ie
57