Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

ca şi caracterul, adică inima lui, totuşi nu rămâne aşa de
neschimbător ca acesta, ci este supus la unele modificări, care
la cei mai mulţi oameni se întâmplă chiar regulat, deoarece
intelectul are un substrat fizic şi materialul percepţiilor lui este
empiric. Astfel, puterea lui proprie are o creştere succesivă până
la culminare şi apoi o decadenţă succesivă până la imbecilitate.
Dar alături cu această prefacere, materia, care ocupă puterile
intelectuale si le tine în lucrare, asadar cuprinsul cugetări lor sÎ
, " ,
al ştiinţei, experienţa, cunoştinţele, deprinderea şi
perfecţionarea înţelegerii, sunt o mărime continuu crescândă,
până în momentul slăbiciunii definitive, când apoi toate se şterg
din minte. Coexistenţa aceasta în om a unui element absolut
neschimbător si a unui element schimbător în două directii
' - ,
opuse, explică deosebirea aspectului şi valorii lui în deosebitele
epoci ale vieţii.
Într-un sens lnai larg se poate spune: cei dintâi 40 de ani
ai vieţii ne dau textul, cei din unnă 30, cOlnentariul, fără de care
n-am putea cunoaşte adevăratul înţeles şi context al textului,
precum şi morala şi toate fineţile lui.
Spre sfârşitul vieţii este ca spre sfărşitul unui bal mascat,
când se scot măştile. Acum ved.em într-adevăr cu cine am avut
de a face în decursul vieţii. Căci caracterele s-au dezvelit,
,faptele şi-au dat roadele, operele au aflat aprecierea lor meritată
şi iluziile au dispărut. Toate acestea nu le-a putut fa ce decât
tin1pu1. Dar lucrul cel mai curios este, că şi pe noi înşine în
adevărata noastră fiintă si Inenire nu ne cunoastem si nu ne
, , , ,
înţelegem decât la sfârşitul vieţii, lnai ales în raportul nostru cu
ceilalţi, cu lumea. Adeseori, deşi nu totdeauna, va trebui să ne
aşezăm pe o treaptă mai jos decât ne închipuiam la început, însă
236