Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

ăsplata. Toate acestea compensează pierderile până la oarecare
grad. Şi apoi, cum am spus, la bătrâneţe, timpul trece mult mai
iute şi împiedică urâtu!. Scăderea puterilor fizice nu strică mult,
dacă nu avem trebuinţă de ele pentru agonisirea hranei zilnice.
Sărăcia la bătrâneţe este o mare nenorocire. Dacă aceasta este
înlăturată şi a rămas sănătatea, bătrâneţe a poate fi o epocă fo arte
suportabilă a vieţii. Cerinţele ei de căpetenie sunt comoditatea
şi siguranţa, de aceea ţin bătrânii aşa de mult la avere, fiindcă
le înlocuieşte puterile pierdute. Părăsiţi de Venus, ei vor căuta
uneori distracţie la Bacchus. Trebuinţa de a vedea, de a călători
şi de a studia s-a schimbat în trebuinţa de a vorbi şi de a învăţa
pe alţii. Fericit bătrânul, căruia i -a mai rămas iubirea de studiu,
sau de muzică, de teatru şi în genere un grad de
impresionabilitate pentru lucrurile externe, precum îl şi
păstrează unii până la cele nlai adânci bătrâneţi. Mai ales atunci
se vede, ce este omul în sine însuşi şi cât îi fo loseşte valoarea
personalităţii. Dar asemenea exemple sunt rare: cei mai mulţi,
după ce au fo st totdeauna slabi la minte devin la bătrâneţe din
ce în ce mai automaţi; nu cugetă, nu zic şi nu fac decât unul şi
acelaşi lucru, şi nici o impresie externă nu este în stare să-i
schimbe şi să-i împospăteze. Să vorbeşti cu asemenea fiinţe este
ca şi când ai scrie pe nisip: impresia se şterge îndată. O astfel
de bătrâneţe, ce este drept, este numai caput mortuum al vieţii,
rămăşiţa insolubilă a vechilor chimişti. Natura pare a simboliza
sosirea acestei a doua copilării prin o a treia facere a dinţilor,
care se poate observa la bătrâni în unele cazuri rare.
Sleirea tuturor puterilor la bătrâneţe, sleire continuă şi
neînduplecată, este fără îndoială lucru foarte trist dar necesar şi
241