Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

ei trebuinţe intelectuale, ci numai fizice, va căuta societatea
celor ce îi pot îndestula pe acestea şi nu pe acelea. Mai puţin
decât toate va cere de la alţii vreo deosebită capacitate
intelectuală: din contră, unde o va întâlni, o va prilni cu
antipatie, ba chiar cu ură. Căci faţă de ea nu va avea decât un
simţământ supărător de inferioritate, şi încă de-o surdă şi tainică
invidie, pe care o va ascunde cu cea mai lnare îngrij ire, şi-o va
ascunde chiar siesi - fără alt folos decât de a o simti crescând
, ,
până la turbare. Niciodată nu îi va trece prin cap să- şi măsoare
respectul şi stima lui după asemenea calităţi, ci îşi va păstra
considerarea exclusiv numai pentru rang şi avulie, pentru putere
şi influenţă, care în ochii lui sunt singurele distincţii adevărate,
la care ar dori să aj ungă şi el. Toate acestea sunt însă unnări ale
faptului, că el este un ·om fără trebuinţe intelectuale. Marea
suferinţă a tuturor "filiştrilor" este că lucrurile ideale nu le pot
sluji de petrecere, ci ei au totdeauna nevoie de cele reale pentru
a scăpa de urât. Acestea Însă sunt fo arte curând sleite, şi atunci
nu mai e petrecere, ci oboseală şi apoi ele mai aduc totdeauna
cu sine primejdii de tot felul, pe când, din contră, plăcerile ideale
sunt nesfărşite şi în sine nevinovate.
Î n întreaga cercetare de mai sus asupra însuşirilor
personale, care contribuie la fericirea noastră, am considerat
mai ales pe cele intelectuale pe lângă cele fizice. Însă şi
perfecţiunea morală este o fericire imediată, dar aceasta am
explicat-o în disertaţia mea asupra fundamentului moralei (&
22), şi, prin urmare, n1ă rnărginesc a o cita aici.
50