Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

aceasta ştim mult mai multe şi avem o sumă de cunoştinţe
culese din toate direcţiile, pătrunse cu mintea şi înlăţuite unele
în altele; pe când toată ştiinţa noastră din tinereţe este
fragmentară şi plină de lacune. Numai cine ajunge la bătrâneţe,
îşi poate face o idee deplină şi conformă despre viaţă, fiindcă o
priveşte în totalitate şi în mersul ei firesc şi nu numai faţă cu
intrarea ei, ci şi faţă cu ieşirea, de unde mai ales îi simte toată
nulitatea; pe când ceilalţi au încă iluzia, că de acum înainte are
să fie ce are să fie. Î nsă tinereţea este mai bogată în concepţie,
şi din puţinele câte le ştie, poate face mai nlult; dar la bătrâneţe
este nlai rnuItă judecată, pătrundere şi soliditate. Ceea ce un cap
ptivilegiat este menit să producă şi să dănliască lumii, adică
materia propriilor sale vederi fundamentale şi idei originale, se
înmagazinează în tinereţe; dar de stăpânit nu stăpâneşte această
materie decât lllai târziu. De aceea se şi constată de regulă, că
autorii cei ma i nlari au produs operele lor principale cam pe la
vârsta de 50 de ani . Totuşi tinereţea rămâne rădăcina pomului
cunoştinţei; deşi roadele nu se vesc decât la vârf Dar, precum
orice secol, şi cel mai mizerabil, se crede rrmlt mai cuminte
decât cele precedente, aşa Şl orice vârstă a omului; în fapt
amândouă se înşală adeseori. Î n anii dezvoltării fi zice, când
cresc şi puterile intelectuale şi cunoştinţele, fiecare zi ia obiceiul
să se uite cu dispreţ la ziua precedentă. Acest obi cei se
Înrădăcinează şi rămâne şi atunci, când a început mintea să
scadă şi când ziua de astăzi ar trebui să se uite cu respect la ziua
de ieri ; şi astfel preţuim adeseori prea puţin lucrurile şi ideile
tinereţilor noastre.
Î n general trebue să observăm că, deşi intelectul, adică
mintea omului, este in proprietăţile sale fundamentale înnăscut,
235