Aforisme asupra intelepciunii in viata-Silva-Press

mult citatele sale cuvinte: Aristoteles ait omnes ingeniosos
melancholicos esse (Tuse. 1. 33).
Deosebirea cea mare a dispoziţiei fundamentale
înnăscute, despre care vorbim acum, a descris-o Shakespeare
cu mult haz:
Natura, în vremea ei, a născocit cele mai pocite mutre:
unii care tot clipesc din nişte ochişori plini de veselie şi râd ca
papagalii de un cimpoier, şi alţii cu o privire aşa de oţărâtă
încât odată cu capu[ nu şi-ar arăta dintii într-un surâs, chiar
dacă bătrânul Nestor s-ar jura că g/uma-i bună.
(Merchant o/ Venise, I. 1.)
Aceeaşi deosebire o face Platon prin cuvintele dyscolos
şi eucolos. Ea se poate reduce la impersionabilitatea, fo arte
deosebită la deosebiţi oaIneni, pentru lucrurile plăcute şi pentru
cele neplăcute, în urma căreia unul este încă în stare să râdă
acolo unde altul ar aj unge aproape la disperare: şi anume
susceptibilitatea pentru impresiile plăcute este de regulă cu atât
mai slabă, cu cât este lnai tare cealaltă, şi vice-versa. Este
deopotrivă cu putinţă ca un lucru să se sfârşească bine sau rău,
cel dyscolos se va supăra sau se va nlâhni, dacă sfărşitul este
rău, iar dacă este bun, nu se va bucura; cel eucolos dimpotrivă
nu se va supăra nici nu se va mâhni la cel rău, iar la cel bun se
va bucura. Dacă celui dyscolos i se împlinesc 9 din 10 dorinţe,
el nu se bucură de cele 9, ci se necăj eşte de acea unică
neîmplintă; cel eucolos dimpotrivă, când i se strică 9 şi îi
izbuteşte una, se bucură de aceasta,
şi ştie să se mângâie de
celelalte. Dar, precum nu este uşor să existe vreun rău fără nici
26