PARTEA I - Centru E-learning de Instruire al Resurselor Umane din ...

Revista Tinerilor Economişti
CONSIDERAŢII ASUPRA MODELĂRII „AGILE” A SISTEMELOR
Lector univ. dr. Sorin Ungureanu
Universitatea Sextil Puscariu Brasov,
Facultatea de Management
Abstract: The agile paradigm is concerned principally with unpredictable
change; but that is a large and overly general subject area. What precisely
is agility in an enterprise How do we measure it How do we know when
we have it How can we develop both analytical and intuitive
understandings of agileness in our operating environments Early
discussions about agility have exhibited a great deal of confusion, along
with a constant difficulty in separating agile from fast and agile from
flexible. This paper will analyze the kinds of change impacting an
enterprise and the key enterprise elements which give her an ability to
respond.
Key terms: model, system, process, agility, practice, tools;
Managementul sistemelor a fost influenţat, pe parcursul timpului, de diverse forţe
şi priorităţi. Aceste forţe şi priorităţi au devenit acum, în etapa contemporană,
convergente, obligându-i pe manageri să recunoască faptul că, treptat, şi practicile lor
vor trebui să conveargă. Orice manager va căuta întotdeauna o „convergenţă”
inteligentă, una care, pe fondul menţinerii practicilor curente utile, permite inovarea de
noi practici, oricând este necesar. Însă oricare ar fi gradul lor de convergenţă, practicile
dezvoltate în cadrul managementului sistemelor vor reprezenta determinantul major al
integrării sau, dimpotrivă, al respingerii tuturor celorlalte abordări. Managerii adepţi ai
„abordării sistemice” trebuie să răspundă, de fapt, la două tipuri de provocări. Mai întâi,
cum să modeleze şi să specifice “sisteme ale sistemelor” din ce în ce mai complexe,
într-un mod care să permită controlul activ al evoluţiei lor. Iar în al doilea rând, cum să
dirijeze în mod profitabil schimbarea, folosind timpi din ce în ce mai limitativi pentru
duratele afectate schimbării proceselor sau luării deciziilor.
Acest articol îşi propune să exploreze această problemă, să identifice (cel puţin
generic!) practicile „cheie” utile în viitor şi să descrie conceptele, tehnologiile şi
modalităţile de comportament managerial care să asigure „competenţa” necesară
schimbării.
1. În căutarea unor soluţii integratoare
Practicile manageriale, utile în perspectivă, trebuie să răspundă, în primul rând,
unor forţe motrice legate de pieţe, reglementări guvernamentale, evoluţie tehnologică şi,
nu în ultimul rând, de cerinţele acţionarilor firmei/corporaţiei. Asemenea forţe motrice
includ: cerinţele unei producţii de masă pentru orice gen de produse; creşterea
permanentă a ariei de penetrare pe pieţe şi a complexităţii produsului; scurtarea
permanentă a duratei ciclurilor de viaţă; limitarea costului controalelor de calitate;
tehnologiile software şi de automatizare a producţiei în permanentă evoluţie; faptul că
tehnologiile informatice au, deseori, o viaţă de două ori mai scurtă decât a reclamei de
102