PARTEA I - Centru E-learning de Instruire al Resurselor Umane din ...

Revista Tinerilor Economişti
aversiune faţă de risc. Spre exemplu, s-a demonstrat că investitorii de pe piaţa valutară
îşi bazează cererea pentru un anumit activ financiar pe analiza riscului implicat de
respectivul activ (măsurat prin prima de risc), precum şi pe analiza câştigului aşteptat.
Spre a clarifica conceptul de aversiune faţă de risc, vom analiza un exemplu.
Presupunem că vi se oferă posibilitatea de a paria, pariu unde puteţi câştiga 1.000 de
dolari , jumătate din timp şi puteţi pierde 1.000 de dolari, jumătate din timp. Deoarece
aveţi şanse egale să câştigaţi 1.000 de dolari, putem spune că valoarea aşteptată
(câştigul aşteptat) al acestui pariu este (1/2) * (1000$) + (1/2) * (-1000$) = 0. Dacă
aveţi aversiune faţă de risc, nu veţi accepta pariul deoarece, pentru d- voastră,
posibilitatea de a pierde 1.000 de dolari cântăreşte mai greu decât posibilitatea ca d-
voastră să câştigaţi, şi mai mult decât atât, ambele situaţii au o probabilitate de apariţie
egală. Deşi există persoane (numite iubitori de risc) cărora le place să-şi asume riscuri şi
ar accepta în orice moment pariul, este totuşi clar ca aversiunea faţă de risc reprezintă
comportamentul normal. De exemplu, aversiunea faţă de risc ne ajută să explicăm
profitabilitatea companiilor de asigurări, ce vând poliţe care permit oamenilor să se
protejeze, atât pe ei cât şi pe familiile lor, de riscuri legate de furt, îmbolnăvire sau alte
evenimente nefericite.
Dacă oamenii au aversiune faţă de risc, ei vor lua decizia achiziţiei unui activ
bazându-se atât pe venitul viitor aşteptat, cât şi pe analiza riscului legat de câştigul
respective. Sub influenţa aversiunii faţă de risc, de exemplu, investitorii vor dori să
păstreze obligaţiuni estimate în diferite valute, dacă portofoliul de active financiare
rezultat oferă combinaţia dorită între risc şi câştig, chiar dacă dobânzile pe care le oferă
respectivele obligaţiuni sunt erodate de către parităţile valutare. În general, un
portofoliu al cărui câştig fluctuează puternic an de an este mai puţin dorit decât un
portofoliu care oferă acelaşi câştig an de an, cu fluctuaţii minore.
Diversificarea portofoliului - motivul schimburilor internaţionale de active
Schimbul internaţional de active poate fi benefic ambelor părţi angajate în
această operaţiune prin faptul că le permite să reducă riscul investiţiilor efectuate.
Schimbul conduce la această reducere a riscului prin posibilitatea ce le-o oferă
participanţilor de a-şi diversifica portofoliile - de a-şi repartiza averea pe un spectru larg
de active. James Tobin, profesor la Universitatea din Yale, laureat al premiului Nobel
pentru economie, este cel care a introdus conceptual de diversificare al portofoliului
caracterizând esenţa acestui concept prin sintagma “ să nu puneţi niciodată toate ouăle
într-un sigur coş”. Atunci când o economie este deschisă către piaţa internaţională de
capital, ea îşi poate reduce riscul prin plasarea câtorva “ouă“ în “ coşuri străine”.
Reducerea riscului este , deci, motivul de bază al schimbului internaţional de active, iar
una din funcţiile pieţei internaţionale de capital este aceea de a face diversificarea
posibilă.
Tipuri de active internaţionale
Schimburile internaţionale de active se pot concretiza în operaţiuni cu multiple
tipuri de active. Printre cele mai importante active tranzacţionate pe piaţa internaţională
de capital putem aminti obligaţiunile şi depozitele bancare exprimate în diferite valute,
acţiuni, precum şi instrumente financiare mai complexe precum opţiunile. Achiziţia
unei proprietăţi imobiliare situate în străinătate şi achiziţia directă a unei întreprinderi
dintr-o altă ţară reprezintă, de asemenea, posibilităţi de diversificare a unui portofoliu
de active.
122