PARTEA I - Centru E-learning de Instruire al Resurselor Umane din ...

More documents

Recommendations

Info

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionale bunuri economice aflată la dispoziţia unei persoane economice. Bunurile neeconomice nu fac parte din această categorie, deci nu sunt considerate componente ale bunăstării. Bunurile economice sunt bunuri ale căror cantităţi disponibile sunt mai mici decât cerinţele pentru ele. “Bunăstarea” poate fi definită şi ca fiind întreaga sumă de bunuri economice aflată la dispoziţia unei persoane. Dacă ar exista o societate în care toate bunurile ar fi disponibile în cantităţi depăşind cerinţele, nu ar mai exista nici bunuri economice şi nici bunăstare. De altfel, bunăstarea este o măsură a gradului în care un individ îşi satisface trebuinţele în comparaţie cu ceilalţi indivizi angajaţi într-o activitate economică. Aceste remarci sunt făcute cu scopul de a introduce soluţia unei probleme care, din cauza contradicţiilor aparente la care duce, “este capabilă să aducă neîncredere asupra principiilor ştiinţei noastre”. Problema apare din cauza faptului că o continuă creştere a cantităţii de bunuri economice disponibile aflate la dispoziţia individului va cauza pierderea caracterului economic al acestor bunuri; în acest fel, componentele bunăstării vor suferi o diminuare. Putem observa ciudata contradicţie ca o continuă creştere a obiectelor bunăstării va duce la diminuarea acesteia. Acest paradox este impresionant la prima vedere, dar studiat mai bine, se dovedeşte a fi doar aparent. După cum am văzut, bunurile economice sunt bunuri ale căror cantităţi disponibile sunt mai mici decât cerinţele. Sunt bunuri care prezintă o oarecare deficienţă iar bunăstarea indivizilor economi nu este altceva decât suma acestora. Dacă cantităţile lor disponibile cresc progresiv înainte ca ele să-şi piardă caracterul economic, lipsa nu mai există, bunurile părăsind categoria bunurilor care constituie bunăstarea indivizilor economi. Nu există nici o contradicţie în faptul că creşterea progresivă a unui bun care a prezentat o anumită deficienţă duce la rezultatul că bunul încetează să mai existe în cantităţi insuficiente. Din contră, că o creştere progresivă a bunurilor economice trebuie să ducă în final la o reducere a numărului de bunuri, deficiente înainte, este o afirmaţie care reprezintă inversul ideii că o continuă diminuare a bunurilor neeconomice disponibile va duce la lipsă, şi astfel componentele bunăstării vor creşte. Menger a definit bunăstarea ca fiind suma întreagă de bunuri economice aflate la dispoziţia indivizilor. Existenţa oricărei părţi a bunăstării presupune deci un individ. Cantităţile de bunuri economice destinate unui scop precis nu reprezintă bunăstarea în sensul economic al cuvântului. “Imaginaţia unei persoane legale poate fi validă pentru scopuri practice, dar nu pentru ştiinţa noastră care respinge orice forma de imaginaţie”. Aşa numitele “fonduri de încredere” sunt cantităţi ale bunurilor economice destinate unor scopuri precise, dar ele nu reprezintă bunăstarea în sensul economic al cuvântului. Acest lucru duce la problema naturii “bunăstării publice”. Statele, provinciile, comunităţile şi asociaţiile au în general anumite cantităţi de bunuri economice la dispoziţia lor pentru satisfacerea trebuinţelor. Aici imaginaţia unei persoane legale nu este necesară unui economist politic. Acesta din urmă poate să observe o organizare socială al cărei personal administrează anumite bunuri economice care sunt disponibile pentru satisfacerea trebuinţelor şi care le direcţionează spre împlinirea acestui obiectiv. Nimeni nu va ezita să admită existenţa bunăstării guvernamentale, provinciale, municipale şi colective. Situaţia este diferită în ceea ce priveşte termenul “bunăstare naţională”. Aici avem de-a face nu cu întregul cuantum de bunuri disponibile naţiunii pentru satisfacerea trebuinţelor, bunuri administrate de guvern şi direcţionate către anumite scopuri, ci cu totalitatea bunurilor aflate la 139
Revista Tinerilor Economişti dispoziţia indivizilor luaţi în mod separat”. Avem de-a face cu un concept care derivă din termenul “bunăstare”. Menger susţine că “dacă folosim imaginaţia tuturor indivizilor dintr-o societate, fiecare străduindu-se să-şi satisfacă trebuinţele şi conducându-se după interese opuse celorlalţi, şi dacă presupunem că bunurile economice aflate la dispoziţia indivizilor nu sunt folosite pentru satisfacerea trebuinţelor indivizilor în parte, ci la satisfacerea tuturor indivizilor care compun economia, atunci ajungem la conceptul unei sume de bunuri economice disponibile unei unităţi economice (de exemplu, societatea) pentru satisfacerea trebuinţelor”. Un astfel de concept ar putea fi numit “bunăstare naţională”. Dar, cu toate argumentele sociale, suma bunurilor economice disponibile individului pentru satisfacerea trebuinţelor personale, nu reprezintă bunăstarea în sensul economic al termenului, ci mai degrabă un complex de bunăstări legate de comerţul şi legăturile umane Astfel, afirmă Menger “este necesar să ne păzim de erorile care pot apărea dacă nu acordăm atenţie distincţiei făcute. În toate problemele unde subiectul este determinarea cantitativă a aşa numitei bunăstări naţionale, suma tuturor bunăstărilor indivizilor dintr-o societate poate fi numită bunăstare naţională. Dar când sunt implicate treceri de la dimensiunea bunăstării naţionale la proprietatea oamenilor sau fenomene rezultând din contactele individuale, atunci conceptul de bunăstare naţională în sensul literal al cuvântului va conduce la erori frecvente. În toate aceste cazuri, bunăstarea naţională trebuie privită mai degrabă, ca un complex format din toate bunăstările membrilor societăţii, iar noi trebuie să ne concentrăm atenţia spre diferitele mărimi ale bunăstării individuale”. BIBLIOGRAFIE 1. Menger, C. Principles of Economics, ed. Libertarian Press, Inc., Grove City, USA, 1994 2. Hernann, F. B. Staatswirrthschaftliche Untersuchungen, Munchen, 1874 W. Vun 3. Proudhon, P. J. Systeme de contradictions economiques, ediţia 111, Paris. 1867 140
Page 1 and 2:
Revista Tinerilor Economi[ti Anul I
Page 3 and 4:
Colegiul redacţional: Amelia Bădi
Page 6 and 7:
CUPRINS 1. Editorial……………
Page 8 and 9:
Secţiunea Finanţe - Contabilitate
Page 10 and 11:
Page 12 and 13:
Page 14 and 15:
Page 16 and 17:
Page 18 and 19:
Page 20 and 21:
Page 22 and 23:
Page 24 and 25:
Page 26 and 27:
Page 28 and 29:
Page 30 and 31:
Page 32 and 33:
Page 34 and 35:
Page 36 and 37:
Page 38 and 39:
Page 40 and 41:
Page 42 and 43:
Page 44 and 45:
Page 46 and 47:
Page 48 and 49:
Page 50 and 51:
Page 52 and 53:
Page 54 and 55:
Page 56 and 57:
Page 58 and 59:
Page 60 and 61:
Page 62 and 63:
Page 64 and 65:
Page 66 and 67:
Page 68 and 69:
Page 70 and 71:
Page 72 and 73:
Page 74 and 75:
Page 76 and 77:
Page 78 and 79:
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Secţiunea Management - Marketing -
Page 90 and 91: Secţiunea Management - Marketing -
Page 122 and 123: Secţiunea Teorie economică - Rela
Page 148 and 149: Secţiunea Statistică - Informatic
show all

PARTEA I - Centru E-learning de Instruire al Resurselor Umane din ...

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?