PARTEA I - Centru E-learning de Instruire al Resurselor Umane din ...

Secţiunea Finanţe - Contabilitate
organizat, care să funcţioneze după reguli precise. În acest sens va face în 1741 o mare
reformă în Muntenia, având ca puncte principale:
a) principiul generalităţii impozitelor, ceea ce însemna că toţi plăteau impozite
cu excepţia invalizilor;
b) pentru plata dărilor toţi locuitorii erau arondaţi unui centru administrativ, cu
precizarea că doar evreii plăteau direct vistieriei sumele datorate.
c) impozitul era impus asupra întregii averi a individului;
d) dispare responsabilitatea colectivă la plata dărilor, acestea fiind plătite
individual de către fiecare contribuabil;
e) în scopul unei evidenţe clare a contribuabililor se interzicea tăranilor
dreptul de a se muta dintr-un sat în altul după bunul plac, ci doar cu
acceptul prealabil şi radierea din evidenţa autorităţilor din satul în care
locuia;
f) se desfiinţează impozitul asupra preoţilor, boierilor şi a mazililor (nepoţii
marilor boieri);
g) se desfiinţează sistemul prin care în urma exercitării activităţii lor dregătorii
aveau dreptul de a primi diverse venituri, în locul acestora introducându-se
salariul plătit de la vistierie. De asemenea scade numărul dregătorilor, mai
mul chiar după încetarea activităţii aceştia erau supuşi la impozite;
h) dările erau plătite doar către pârcălabul satului şi nu în altă parte;
i) funcţionarii erau plătiti dintr-un fond special alimentat cu 4 parale la leu din
veniturile generale ale tezaurului.
Reforma încercată de Mavrocordat a însemnat un pas înainte pe drumul constiuirii
unui sistem financiar stabil şi puternic în Principate. Cu toate că are aspecte pozitive şi
aduce un pronunţat caracter de modernitate în perioada la care ne referim, dintre acestea
putem remarca: încercarea de a evita cheltuielile ascunse şi salarizarea funcţionarilor
publici.
Nu se poate face abstracţie şi de o serie de lipsuri ale acestei reforme. Mai întâi se
pare că nu a fost respectată întocmai şi a fost încălcată cu noi biruri, dar cea mai
remarcabilă scăpare constă în faptul că au fost păstrate neschimbare categoriile
impozitate. Nici de această dată boierii nu sunt supuşi impozitării, venitul constituinduse
în mare parte în urma taxelor, impozitelor strânse de la ţărănime. Susţinerea vistieriei
Statului cade tot în sarcina celei mai defavorizate categorii sociale.
G.N.Leon găseşte o explicaţie convenabilă: „Se pare însă că a fost nevoit să le
acorde aceste privilegii pentru a putea obţine de la ei aprobarea reformelor sociale cari
veneau în avantajul ţărănimii.”
A treia epocă începe şi coincide cu perioada ocupaţiei ţariste din Muntenia şi
Moldova (1828-1834). În această perioadă generalul Kiselef introduce Regulamentul
Organic, aprobat în 1831, care devine de altfel constituţia Principatelor. Conţinând
reglementări şi precizări în legătură cu administraţia ţării era firesc să aibă precizări în
legătură cu finanţele statului.
Prin intermediul prevederilor conţinute în cadrul Regulamentelor Organice s-au
desfiinţat toate dările existente înlocuindu-se cu două impozite noi: impozitul pe
capitaţie şi un impozit asupra industriei şi comerţului. Mai mult chiar din 1858 apare şi
un impozit asupra mazililor (nepoţii marilor boieri).
Conform Regulamentelor Organice impozitul asupra industriei şi comerţului era
impus asupra comercianţilor şi meşteşugarilor.
79