PARTEA I - Centru E-learning de Instruire al Resurselor Umane din ...

Revista Tinerilor Economişti
• majoritatea angajamentelor de creditare sunt excluse din sfera de aplicare şi nu
mai există obligativitatea evaluării lor la valoarea justă;
• categoria “împrumuturi şi creanţe generate de întreprindere” este extinsă pentru
a le include şi pe cele “cumpărate”, care vor fi tratate împreună;
• se oferă detalii noi cu privire la calcularea ratei efective a dobânzii;
• regulile referitoare la derecunoaştere au fost rescrise pentru a clarifica aplicarea
lor;
• au fost elaborate reguli mai detaliate pentru facilitarea implementării
evaluărilor la valoarea justă;
• acoperirea angajamentelor ferme se contabilizează, potrivit noilor reglementări,
ca o acoperire a valorii juste şi nu a fluxurilor de trezorerie. Această prevedere
este în concordanţă cu cerinţele standardelor americane (US GAAP);
La o primă lectură a celor două versiuni actualizate ale standardelor se pot
afirma următoarele lucruri:
o orice companie foloseşte un anumit tip de instrumente financiare: nu
doar derivate, ci şi investiţii, împrumuturi, numerar, creanţe sau datorii;
o anumite sectoare (cum ar fi cel financiar şi de asigurări) sunt mult mai
afectate de prevederile lor;
o IAS 32 şi IAS 39 sunt “stufoase” (însumează peste 500 de pagini),
complexe şi încă dificil de înţeles;
o multe ţări nu au standarde echivalente, ceea ce face inevitabile anumite
o
schimbări pentru majoritatea companiilor;
implementarea standardelor poate implica nu doar o nouă contabilitate,
ci şi noi date de colectat pentru necesităţi de prezentare, noi metode de
evaluare şi chiar noi sisteme pentru a face posibilă funcţionarea
acestora.
Normele afectează societăţile care le aplică în trei domenii cheie:
-conform IAS 32, multe titluri financiare hibride existente pe piaţă vor fi
clasificate la datorii şi nu la capitaluri proprii. Drept urmare, numeroase firme vor fi
nevoite să-şi reemită titlurile pe termene diferite;
-IAS 39 va avea impact asupra practicilor de factoring şi titlurizare. Când o
companie va vinde creanţele sale prin intermediul unui “vehicol” creat special pentru a
le încasa, acest vehicol va fi recunoscut în bilanţ, ceea ce va creşte totalul
activelor/datoriilor întreprinderii;
-IAS 39 prevede că toate derivatele trebuie să fie recunoscute în bilanţ la
valoarea de piaţă. Acest lucru va impune criterii mai stricte pentru contabilitatea de
acoperire. Dacă derivata nu îndeplineşte criteriile, câştigurile sau pierderile vor fi
recunoscute în contul de profit şi pierdere, ceea ce va spori transparenţa şi va permite
acţionarilor să identifice mai uşor eficienţa sau ineficienţa relaţiilor de acoperire.
Implementarea normelor este mai facilă pentru firmele care aplică pentru prima
dată IFRS în 2005 deoarece ele nu sunt obligate să întocmească situaţii financiare
comparative pentru a încorpora cerinţele IAS 32 şi IAS 39 revizuite. Totuşi, societăţile
sunt nevoite să realizeze o conciliere între sumele recunoscute la sfârşitul perioadei
comparative (31 decembrie 2004) şi cele înregistrate la începutul perioadei următoare
(1 ianuarie 2005).
Deşi aplicarea celor două standarde revizuite necesită destulă muncă (mai ales
din partea companiilor ce activează în sectorul financiar), ea are ca efect creşterea
comparabilităţii şi calităţii raportării financiare, ceea ce îi determină pe specialişti să
22