GHID DE STUDIU PEDIATRIE ŞI PUERICULTURĂ - UMF

Include precizarea următoarelor aspecte ale SDA: cauza deshidratării, gravitatea (gr. I, II sau III),
sediul prevalent (extracelulară, intracelulară sau mixtă), diselectrolitemiile asociate, tulburările
acidobazice, funcţia renală
Diagnosticul diferenţial
SDA trebuie diferenţiată de alte afecţiuni care determină scădere ponderală, tulburari
hemodinamice, cardiace, renale şi neurologice similare.
Tratamentul: Rehidratarea are ca şi obiective: înlocuirea pierderilor de apă şi electroliţi, aport
caloric adecvat, corectarea tulburărilor acidobazice.
1. Rehidratarea orală:
- recomandată în SDA gr. I, II;
- cu soluţii de rehidratare orală;
- durata 4-6h
2. Rehidratarea parenterală:
- obligatorie în SDA gr.III;
- indicată în SDA gr. I şi II numai în cazul asocierii vărsăturilor frecvente sau/şi ileusului
care nu permit rehidratarea orală
- aportul de lichide, electroliţi şi glucoză se calculează în funcţie de gravitatea SDA,
vârsta şi greutatea copilului, rezultatul inogramei serice şi al parametrilor Astrup
- durata 24-72 ore
Complicaţii
- Cardiace (tulburări hemodinamice, colaps),
- Renale (IRA funcţională, secundară hipovolemiei şi hipoperfuziei glomerulare; IRA
organică, datorată trombozei de arteră renală sau necrozei de corticală renală (în SDA gravă
şi prelungită),
- Neurologice (datorate tulburărilor electrolitice, acidobazice, hipoglicemiei, hemoragiilor
intracraniene, trombozei vaselor cerebrale – în SDA gravă)
- Iatrogene (prin greşeli de rehidratare)
Evoluţie, pronostic
Favorabile (de obicei). În SDA gravă şi în caz de tratament tardiv există riscul sechelelor renale
şi neurologice.