Nr. 38 - Pro Didactica

EX CATHEDRApentru viitor cu informaþiile ºi cunoºtinþele trecutului, azieste necesarã prospectarea viitorului pentru a forma elevulîn perspectiva devenirii. În acest sens, J. Galsworthyspunea: „dacã nu gîndeºti la viitor, nu poþi sã-l ai” [Apud2, p. 16]. ªcoala trebuie sã-ºi asume a preda viitorul.Referindu-se la rolul educaþiei, M.Mircescu susþinecã nu ne putem permite luxul de a lãsa neîntrebuinþatetalentele ºi energiile umane ce zac într-un rezervor imensal umanitãþii [2, p. 79], iar G.Vãideanu subliniazã faptul cã,prin funcþiile ei, educaþia pune în valoare cea mai preþioasãenergie – energia umanã, furnizînd un agent al dezvoltãriicare, prin calitatea lui, are un impact direct asupra calitãþiivieþii sociale [3, p. 20]. Tot el vorbeºte de „claviaturacalitãþii” ca despre o treaptã nouã ºi esenþialã a ºcolarizãrii.De fapt, condiþia principalã a educaþiei este aceea caea sã se facã cu multã responsabilitate, rãspunzînd la întrebarea:Dar care este scopul unei bune realizãri a actuluieducaþional?. Probabil, în primul rînd, acela de a permiteindividului sã-ºi trãiascã viaþa din plin, afirmã R.Gagne ºiL.Briggs, de a realiza un ideal de valorificare eficientã aminþii ºi a corpului cuiva în cadrul trãirii depline a vieþii caun standard de excelenþã sau performanþã [5, p. 11].Asimilarea informaþiei se realizeazã prin reintegrareaacesteia în sistemul anterior de cunoºtinþe ale elevului.Consideratã drept o capacitate umanã, atitudineaconstituie o stare persistentã care modificã deciziileelevului cu privire la acþiunea de urmat. Performanþainfluenþatã de o atitudine reprezintã alegerea unui modde acþiune personalã. În accepþia lui R.Gagne, atitudinilesînt stãri complexe ale organismului uman, careinfluenþeazã comportamentul elevului [5 p. 74], de fapt,alegerea unei acþiuni de cãtre elev. O definiþie a conceptuluipoate fi urmãtoarea: atitudinea este o stareinternã care influenþeazã alegerea de cãtre elev a acþiuniifaþã de un obiect, o persoanã sau un eveniment.Atitudinea este o stare interioarã provenitã din observaþiiale comportamentului, dar nu înseamnã însuºi comportamentul.Aceastã definiþie implicã faptul cã atitudiniletrebuie evaluate în termenii alegerii acþiunii personale decãtre elev. Ca rezultate ale educaþiei, capacitãþile umanesînt specificate în termeni de performanþã, care se bazeazãpe obiective comportamentale sau obiective performative.Aceste obiective identificã rezultatele aºteptateale procesului de învãþare. Ele se referã la categoriileperformanþei elevului, care pot fi observate în mod sigur.În cadrul fiecãrei categorii se aplicã aceleaºi condiþii,indiferent de disciplina ºcolarã. În categoriile deperformanþã, conform lui R. Gagne, se includ: (a) formareaintelectualã a elevilor, (b) a strategiilor cognitive,(c) pentru asimilarea informaþiei factuale, (d) formareaatitudinilor [5, p. 21]. Astfel, pentru elev devin posibilemai multe tipuri de performanþe prin fiecare tip decapacitate cultivatã. Competenþele intelectuale pot fi uºorobservate ºi sînt depline întotdeauna în termenioperaþionali, ele pot fi puse în relaþie cu o clasã deperformanþe umane, adicã raportate la un produs pe careun elev bun este capabil sã-l realizeze. Competenþele intelectuale,afirmã R. Gagne, se construiesc prin supraetajare,pentru a forma structuri intelectuale din ce în cemai complexe. Prin mecanismul de transfer al învãþãrii, elefac posibilã o competenþã intelectualã mereu crescîndã[5, p. 23]. Ele îl fac pe elev competent, capabil sã rãspundãla stimulii conceptuali ai mediului educaþional, ele sînttipuri de capacitãþi care determinã ce poate face elevul ºisînt strîns legate de descrierea rezultatelor, ele au o naturãcumulativã, fiecare dobîndindu-se cu ajutorul celeiprecedente, în mod previzibil.Strategiile cognitive sînt capacitãþi ce guverneazãcomportamentul de învãþare ºi de gîndire al elevului ºicontroleazã comportamentul de învãþare, pe care Brunerl-a numit comportament matemagenic, iar Skinnercomportament de autodirijare. Aceste competenþe sepot îmbunãtãþi într-o perioadã de timp relativ lungã[5, p. 34]. Cînd elevul devine capabil sã utilizeze, deexemplu, metoda inducþiei, el o poate utiliza ca strategieîntr-o diversitate de situaþii extrem de variate în calitãþilelor descriptive. Performanþa pe care o face posibilãstrategia cognitivã a inducþiei este rezolvarea în modeficient a unei varietãþi de probleme practice; aceastãvarietate este necesarã, deoarece strategia cognitivã nuse poate însuºi din una sau douã soluþionãri de probleme.Strategia cognitivã este, de fapt, un tip special decompetenþã intelectualã, o deprindere organizatã intern,care dirijeazã comportamentele elevului. Prin urmare, înmod special, strategiile cognitive au ca obiect proceselede gîndire ale elevului, determinînd cît de creativ ºi defluent este modul sãu de gîndire ºi cît de critic este spiritulîn care gîndeºte [5, p. 60]. Performanþa, în acest caz,presupune gãsirea unor soluþii noi la situaþiileproblematice, în care nici clasa soluþiei, nici manieraspecificã de rezolvare nu sînt precizate pentru elev.Numãrul mare de date informative, pe care ºi leînsuºeºte elevul, este o parte esenþialã a învãþãrii,deoarece, fãrã un anumit volum de informaþie, învãþareaoricãrei materii nu poate avea continuitate, nu poate aveasubstanþã. Existã douã motive principale pentru a doriun grad înalt de certitudine în dobîndirea cunoºtinþelor:anumite informaþii sînt necesare pentru ca un elev sã-ºicontinue învãþarea în cadrul unei teme sau al unui subiect.Acesta este un corpus de informaþii fundamentale, careface învãþarea ulterioarã mai eficientã; o anumitã partede informaþii poate fi utilizatã de persoanã pe tot parcursulvieþii. Cînd informaþiile sînt organizate în corpusuri de dateºi generalizãri interconectate, avem de a face cu anumitecunoºtinþe, constatã R. Gagne [5, p. 67].În contextul cunoaºterii, prelucrarea informaþiei esteo activitate preponderent psihicã ºi constã în atribuireaunor semnificaþii ansamblului de semne percepute. Laaceastã etapã elevul însuºeºte informaþia, integrînd-o înpropriul sistem de cunoºtinþe; selectarea informaþiei14REPREZENTAREA PEDAGOGICÃ A CATEGORIILOR DE PERORMANÞÃ