EXERCITO ERGO SUMAl treisprezecelea factor (2,9%) vizeazã urmãtoarele trei puncte: 43 – «nu povesteam altora cît de gravã e situaþia»;44 – «refuzam sã iau în serios situaþia»; 66 – «fãceam sport». În factorul dat este reprezentat într-o mãsurã mai mare tipulorientat spre problemã, de aceea a fost numit compensare.Analiza efectuatã aratã cã printre cei 13 factori ce determinã modalitãþile ºi strategiile de ajustare a comportamentuluila situaþii dificile de viaþã au fost evidenþiaþi patru, ºi anume: «facilitarea socialã»; «riscul social»; «compromisul»ºi «fatalismul». Putem presupune deci cã strategiile desemnate de aceºti patru factori sînt predominante în procesulde adaptare a respondenþilor la situaþii dificile de viaþã.REERINÞE BIBLIOGRAICE:1. Lazarus, R. S., olkman, S., Stress, Appraisal and Coping, New-York, 1984.2. Äàëü‚ Â. Òîëêîâûé ñëîâàðü, Ò. 4, Ìîñêâà, 1982.3. Äæèäàðüÿí‚ È.À., Ïðåäñòàâëåíèå î ñ÷àñòüå â ðîññèéñêîì ìåíòàëèòåòå, Ñàíêò-Ïåòåðáóðã, 2001.4. Øìàéëîâà‚ Ð.À. Òåîðèÿ ñòàòèñòèêè, Ìîñêâà, 1996.Recenzenþi:dr., conf. univ. Ion NEGURÃdr., conf. univ. Maria PLEªCAAlgoritmi de testare adaptivãINTRODUCEREÎn ultimii ani atenþia conceptorilor de teste estefocusatã pe aºa-numita testare adaptivã. Esenþa acesteimetode, care poate fi realizatã în cadrul evaluãrii asistatepe calculator, constã în faptul cã examinatul lucreazã nucu întreg setul de itemi, prea facili sau prea dificili pentruel, dar numai cu acei care corespund posibilitãþilor lui. Înacest fel se poate obþine o informaþie precisã,administrînd un numãr minim de itemi. La Universitateade Stat „Alecu Russo” din Bãlþi se efectueazã experienþede aplicare a testelor adaptive la studierea disciplinelorinformatice.1. NOÞIUNI GENERALETestele au fost construite întotdeauna în funcþie decerinþele persoanelor examinate ºi performanþeleaºteptate în cazul evaluãrii unui grup. Este recunoscutfaptul cã administrarea unui item prea facil, prea simplueste o pierdere de timp, determinînd din parteacandidaþilor un comportament nedorit, cum ar fi comitereagreºelilor din neatenþie, alegerea rãspunsurilor incorectecare însã pot fi plauzibile. Pe de altã parte, itemii preadificili conduc, de obicei, la rezultate neconcludente,departe de adevãr, deoarece candidaþii, parcã intuindzãdãrnicia încercãrilor, nu denotã o atitudine serioasã,încercînd sã ghiceascã rãspunsul corect.Adaptarea testului în conformitate cu performanþeleindividuale ale fiecãrei persoane examinate a fost privitla început ca un element problematic ºi poate chiarnedorit. Apare întrebarea – cum sînt comparaþi candidaþii,dacã rãspund la teste diferite?Alfred Binet (1905), graþie testelor sale de inteligenþã,a avansat cel mai mult în acest domeniu. Cercetãtorul ademonstrat cã testul se poate crea pentru un individ,avînd la îndemînã o simplã stratagemã – categorizarea(aranjarea) itemilor în conformitate cu dificultatea lor.Binet începea examinarea pornind de la un subset deitemi, aleºi (intuitiv) de el, de dificultate potrivitã pentrucapacitatea candidatului. Dacã rãspundea corect, Binetîi oferea un nou subset de itemi succesivi mai dificili,pînã cînd candidatul termina prin a greºi frecvent. Încazul în care nu reuºea la primul set de itemi, Binet îiadministra un set de itemi succesivi mai facili, pînã cîndcandidatul rãspundea corect aproape de fiecare datã.olosind aceastã informaþie, Binet estima capacitateacandidatului.2. ESENÞA TESTÃRII ADAPTIVECOMPUTERIZATEVom analiza un caz particular imaginar. Sã admitem cãdispunem de un banc de itemi construit din itemidihotomici (cu douã rãspunsuri). iecare item are unanumit grad de dificultate, care variazã în diapazonul0..100 unitãþi. ie cã itemul “2+2=4”, prezent în acest banc,are dificultatea de 5 unitãþi. Atunci candidaþii pentru carerespectivul item este uºor au capacitatea mai mare de 5unitãþi. Candidaþii care au 50% ºanse de a rãspunde corectla itemul dat au capacitatea de 5 unitãþi. Pentru acaracteriza acest tip de itemi, se foloseºte termenul englez“targeted on”, ceea ce înseamnã cã itemul este “aþintit”spre capacitatea celui examinat.Alegerea primului item de calculator nu este unmoment critic pentru mãsurare, dar poate influenþa stareapsihologicã a candidatului. Administrarea unui item preadificil îi poate determina celui examinat disperare ºi, ca<strong>38</strong>MODALITÃÞI ªI STRATEGII DE AJUSTARE A COMPORTAMENTULUI LA SITUAÞII DIICILE DE VIAÞÃ
EXERCITO ERGO SUMurmare, rezultate slabe, neadecvate. Aplicarea unui itemprea facil îi poate inhiba capacitatea de concentrare,cauzînd greºeli din neatenþie.În cazul în care capacitatea candidatului este de 50unitãþi, este raþional a stabili dificultatea primului itemadministrat de calculator egalã cu 30 unitãþi. Dacã celexaminat va reuºi, atunci calculatorul va fi nevoit sãselecteze un item mai dificil, de 40 unitãþi. Dacã iarãºireuºeºte, calculatorul alege un item ºi mai dificil – de 50unitãþi. <strong>Pro</strong>babilitatea candidatului de a reuºi la acest itemeste de 0,5. ie cã greºeºte. Atunci calculatorul alege unitem mai facil de 50 unitãþi, însã mai dificil decît ultimulrealizat corect, adicã de 40 unitãþi. Va fi selectat un itemde 45 unitãþi. Candidatul reuºeºte. Calculatorul alege unitem de 48 unitãþi. Candidatul iarãºi reuºeºte. Acum,observînd cã succesele candidatului variazã între 40-48unitãþi, se poate presupune cã nereuºita la itemul de 50unitãþi a fost întîmplãtoare. Calculatorul alege un item de52 unitãþi. Candidatul îl rezolvã. Urmãtorul item este de54 unitãþi. Candidatul greºeºte. Imediat i se propune unitem de 51 unitãþi.<strong>Pro</strong>cesul continuã, calculatorul “devenind” tot mai“sigur” cã în realitate capacitatea candidatului este învecinãtatea celor 50 unitãþi. Cu cît mai mulþi itemi i se voradministra, cu atît mai precis va fi estimatã capacitatea.<strong>Pro</strong>gramele de testare conþin diferite criterii, “condiþii definisare”, pentru stoparea aplicãrii testului. Atunci cîndaceste condiþii sînt întrunite, testarea este opritã ºicalculatorul prezintã imediat rezultatele.3. TEORIA PSIHOMETRICà ªI ALGORITMII PECALCULATOR3.1. Modelul de mãsurã alesUn concept esenþial, comun tuturor testelor,presupune cã atît capacitãþile, cît ºi atitudinile pot ficomparate în aceeaºi dimensiune, pe aceeaºi axã. Înconsecinþã, în urma administrãrii unui test, se poate afirmacã cineva a avut un mai mare succes decît altcineva.Aceastã unidimensionalitate simplificã testarea adaptivã,deoarece permite ca itemii sã poatã fi “mai dificili” ºi “maifacili”, ºi candidaþii – “mai puþin capabili” ºi “maicapabili”, indiferent de faptul ce itemi sînt administraþi.Modelul de mãsurare pertinent ºi suficient de a construio variabilã unidimensionalã este modelul dihotomic almatematicianului danez Rash.Modelul dihotomic al lui Rash prezintã o simplã relaþiedintre candidat ºi item. iecare candidat este caracterizatde un nivel de capacitate, exprimat printr-un numãr aflatpe axa infinitã a capacitãþilor. În mod similar, fiecare itemeste caracterizat printr-un grad de dificultate, deasemenea, exprimat printr-un numãr plasat pe axa infinitãa capacitãþilor. În limbaj matematic, itemii sînt plasaþi peaxã în punctele unde candidaþii se aºteaptã la 50% succes.Relaþia dintre candidaþi ºi itemi în modelul dihotomical lui Rash este urmãtoarea:ln(P ni1/ P ni0) = B n-D i,unde:P ni1- probabilitatea cã un candidat n va reuºi laitemul i;P ni0- probabilitatea cã un candidat n nu va reuºi laitemul i;B n- capacitatea candidatului n;D i- dificultatea itemului i;ln - semnul logaritmului natural.Mãrimea ln(P ni1/P ni0) reprezintã unitatea de mãsurãnumitã logit.3.2. Elaborarea algoritmuluiMetodele testãrii adaptive sînt foarte simple ºievidente. Iniþial este estimatã (sau ghicitã) capacitateaexaminatului. Este administrat un item avînd o dificultate(aproape) echivalentã cu aceastã capacitate. În cazul încare candidatul reuºeºte, gradul de dificultate este mãritºi viceversa. Urmãtorul item este administrat încorespundere cu noua capacitate estimatã. <strong>Pro</strong>cesul serepetã.3.3. Condiþii de finalizareDecizia privind finalizarea testului este un elementcrucial în proiectarea testãrii. Dacã testul e prea scurt,atunci estimarea capacitãþii nu este exactã. Dacã testul eprea lung, atunci se irosesc douã elemente importante:timpul ºi resursele, iar o parte din itemi sînt expuºi fãrãrost. Candidatul, la rîndul sãu, poate obosi ºi performanþalui poate scãdea, determinînd rezultate inadecvate.Testarea se opreºte atunci cînd:• bancul de itemi este epuizat;• a fost administrat numãrul maxim de itemi;• capacitatea este mãsuratã cu o precizie suficientã.Eroarea tipicã este de 0,2 logit;• mãsura capacitãþii se aflã destul de “departe” decriteriul de trecere-eºuare. Aceasta poate apãreaatunci cînd capacitatea estimatã e la o“depãrtare”de cel puþin douã erori standard deestimare;• candidatul se manifestã neobiºnuit, rãspundeprea repede sau prea încet.Testarea nu poate fi opritã pînã cînd:• nu a fost administrat numãrul minim de itemi;• nu au fost “acoperite “ toate subiectele incluse;• au fost administraþi suficienþi itemi pentru a nu danimic de bãnuit celui testat ºi a-i pãstra dorinþade a continua. În cazul în care cineva va atingeprea repede criteriul de trecere-eºuare, acest fapt,observat fiind de ceilalþi (care încã n-au finisat),le poate schimba atitudinea, determinînd uneorirezultate slabe.3.4. Un algoritm simplu de testare adaptivãAcest algoritm a fost propus de Wright (1988). El areo utilizare restrînsã – la clasificarea performanþelor – spreexemplu, la sfîrºitul fiecãrui modul de învãþare. Paºii<strong>Didactica</strong> <strong>Pro</strong>..., <strong>Nr</strong>.4(<strong>38</strong>) anul 2006ALGORITMI DE TESTARE ADAPTIVÃ39