Nr. 38 - Pro Didactica

UN VIITOR PENTRU IECARE COPILdeparte un asemenea impact asupra vieþii copilului. Desigur,trebuie sã-i asigurãm o locuinþã, hranã ºi îmbrãcãminte, dar,în acelaºi timp, sîntem datori sã veghem la dezvoltarea luisãnãtoasã, pe plan mental ºi afectiv.E. romm în lucrarea „Arta de a iubi” (1995)menþioneazã cã pentru cei mai mulþi copii, pînã la vîrstade 8-10 ani, problema este aproape exclusiv aceea de a fiiubiþi, de a fi iubiþi pentru ceea ce sînt. iind adolescenþi,ei vor ajunge sã dãruiascã iubire ºi asta le va aducesatisfacþie ºi sentimentul identitãþii.Un element semnificativ care determinã legãturaafectivã este sentimentul acceptãrii. Antropologul RonaldRohner a studiat efectele respingerii în diverse culturi dinîntreaga lume – peste o sutã de cazuri. Concluziile saleau evidenþiat faptul cã, deºi modul de exprimare arespingerii diferã de la o culturã la alta, pretutindeni copiiisupuºi unui astfel de tratament sînt mult mai expuºi înfaþa problemelor psihologice, pornind de la subestimare,dezvoltare moralã deficitarã, dificultãþi în controlareamanifestãrilor agresive, pînã la tulburãri sexuale. Rohnerconsiderã cã efectele respingerii sînt atît de puternice,încît o numeºte „boalã psihologicã malignã care atacãîntregul sistem afectiv al copilului, avînd urmãridevastatoare” (Chapman, 2002).„Sentimentul izolãrii duce la anxietate. Sã fii izolatînseamnã sã fii dat la o parte, lipsit de posibilitatea dea folosi puterile umane. Sã fii izolat înseamnã sã fiineajutorat, incapabil de a înfrunta lumea – lucrurile ºioamenii” (romm, 1995).Cele menþionate se referã ºi la copiii care trãiesc fãrãunul sau ambii pãrinþi, aceºtia fiind plecaþi prin þãri strãinesã-ºi „gaseascã” un rost, „abandonîndu-i” sau lãsîndu-iîn grija fraþilor mai mari, rudelor, vecinilor. Problematicarespectivilor copii este foarte complexã, avînd un impactpsihosocial puternic ºi cu o mare rezonanþã în timp. Caurmare a dezechilibrului produs prin separarea de unulsau ambii pãrinþi, familia nu mai poate oferi un climatafectiv ºi educaþional cu repercusiuni benefice asuprapersonalitãþii copilului. Mai mult ca atît, se constatã cãpãrinþii nu conºtientizeazã pe deplin modul în care acesteaspecte de structurã ºi climat familial îi poate afecta pecopii, considerînd cã dacã cerinþele de bazã le sîntasigurate mecanismul funcþioneazã perfect.enomenul familiilor dezintegrate a devenit unsubiect actual de cercetare pentru ºtiinþele socio-umane.Literatura de specialitate prezintã date insuficiente privindrelaþia pãrinþi-copii din familiile dezintegrate, din caremotiv studiul de faþã ºi-a propus sã determine în cemãsurã viaþa afectivã a copiilor din aceastã categorie estelezatã de lipsa unuia sau ambilor pãrinþi.Subiecþii investigaþi au fost selectaþi în mod aleatoriudin Liceul Teoretic cu profil de arte „M. Berezovschi”,Liceul Teoretic „I. Creangã”, Liceul Teoretic„Gaudeamus”. Lotul experimental a fost format din 30 decopii ai cãror (unul sau ambii) pãrinþi sînt plecaþi pestehotare. Lotul de control a constituit 30 de copii din familiicu ambii pãrinþi prezenþi. Vîrsta subiecþilor a fost cuprinsãîntre 13-16 ani. Ca instrumente de mãsurã au fost utilizate:Test proiectiv de completare a frazelor neterminate (dupãSacks), Test de evaluare a legãturilor afective copiipãrinþi,Test de determinare a spectrului emoþional.Rezultatele la scalele aplicate denotã existenþa unordiferenþe semnificative între ambele loturi. Subiecþii dinlotul de control au obþinut indici mai mari la scala „Adaptareafamilialã” (ig. 1), ceea ce relevã cã prezenþa ambilorpãrinþi îi face pe copii sã perceapã relaþiile interpersonale,intrafamiliale ca fiind armonioase ºi sãnãtoase. Climatulpsihologic ºi emoþional este mult mai bun în familiile cuambii pãrinþi decît în familiile dezintegrate. Prezenþapãrinþilor nu înseamnã absenþa totalã a conflictelor dinfamilie, dar faptul cã ambii sînt alãturi de copil, îi oferãacestuia siguranþã fizicã, psihologicã, emoþionalã, socialã.ig.1. Valorile medii la scala Adaptare familialãEvaluarea legãturilor afective copii-pãrinþi au reliefatdate interesante. Se constatã o diferenþã semnificativãîntre lotul experimental ºi cel de control referitor la relaþiacu taþii ºi lipsa acestei diferenþe referitor la relaþia cu mama.(ig. 2). Rezultatele atestã o calitate precarã a relaþiilorcopiilor din lotul experimental cu tatãl atît la nivel decomunicare, cît ºi la cel afectiv. În cazul cînd tata esteîngrijitorul copilului (nu contestãm competenþelebãrbaþilor de a avea grijã ºi a educa copiii) pe un timpscurt este o situaþie, ºi cu totul altfel se prezintã tabloulrelaþiei atunci cînd mama este plecatã peste hotare. Tatadevine o sursã de stres, îºi dezvoltã sentimente denesiguranþã, suspiciune, frustrare, care se transformã încomportamente neadecvate ce se reflectã asupra copiilor.Din care motiv constatãm cã plecarea mamei pe un termennelimitat are consecinþe nefaste în planul relaþiei copiilorcu tatãl.aptul cã subiecþii au evaluat relaþia cu mama ca fiindmai beneficã s-ar putea datora proiecþiei dorinþei deapropiere de fiinþa dragã, de a fi iubiþi de ea. Absenþa eifizicã îi face uneori sã creadã ca fiind real ceea ce , de fapt,este imaginar. Mamele încearcã ºi considerã cã-ºicompenseazã lipsa ºi dragostea prin bani, cadouri, alte44AMILIA DEZINTEGRATà ªI VIAÞA AECTIVà A COPILULUI