Nr. 38 - Pro Didactica

EX CATHEDRAcititorul. Conþinutul unui text coerent, chiar dacã esteconceput ca încheiat de cãtre autor, elevului cititor i seprezintã în devenire: el actualizeazã porþiuni succesive,propoziþii consistente, observã o disjuncþie deprobabilitãþi, în baza experienþei sale. Elevul este chematsã colaboreze la dezvoltarea conþinutului, anticipîndu-istãrile succesive, elaborînd anumite previziuni. Dupãlecturã, îºi dã seama dacã textul i-a confirmat sau nupreviziunile. inalul textului nu verificã numai ultimaanticipare a elevului cititor, ci ºi anumite anticipãri trecuteale sale. În elaborarea acestor previziuni, el ia o anumitãatitudine propoziþionalã (crede, doreºte, ureazã, sperã, segîndeºte) privitoare la modul în care vor evolua lucrurile.ãcînd astfel, configureazã un posibil curs alevenimentelor sau o posibilã stare de lucruri, adicã riscãipoteze cu privire la structurile de lumi posibile [1, p. 177].U. Eco face o diferenþiere între cooperarea interpretativã,despre care am vorbit, ºi hermeneuticã. În viziuneasa, atunci cînd cititorul scoate la luminã ceva pe careautorul nu ºi-a proiectat sã-l spunã ºi pe care textul paretotuºi sã-l expunã cu absolutã claritate, este vorba desprehermeneuticã, care descoperã în text adevãrul pe careacesta îl oferã, îl dezvãluie, îl lasã sã transparã [1, p. 232].Astfel, precizarea respectivã este o idee foarte valoroasãpentru practica educaþionalã, distincþia respectivãimplicînd diverse strategii ºi tactici de lucru în bazatextului.De asemenea, U. Eco reuºeºte sã defineascã textulca act de invenþie ce instituie un nou cod, fixeazã pentruprima oarã corelaþia între elementele expresiei ºi cele datede conþinut pe care sistemul semantic, pînã în acelmoment, nu le definise ºi organizase încã [1, p. 242].Hermeneutica, în viziunea lui I. Plãmãdealã, esteresponsabilã de refacerea integritãþii semantice a textului[2, p. 16], iar interpretarea, afirmã P. Cornea, „este unadintre activitãþile centrale ale hermeneuticii, situatã întrecomprehensiune ºi aplicare”. Dar spre deosebire decomprehensiune, în care sensul se formeazã treptat ºicumulativ, în pas cu avansarea în lecturã, pe vectorulînceput-sfîrºit, interpretarea determinã sensul prinexamenul simultan al textului întreg. Interpretarea seîntemeiazã pe lecturi repetate ºi atente ºi tinde sã respectecu maximã fidelitate particularitãþile ºi instrucþiuniletextului, spre a identifica în mod optim ce spune ºi ce vreasã spunã textul [3, p. 125].Sarcina hermeneuticii, ca artã a înþelegerii, în viziunealui . Schleiermacher, constã în a preîntîmpinadificultãþile în reconstituirea textului ºi în desfãºurareagîndirii [4, p. 31]. Hermeneutica a luat naºtere din simplapracticã a comprehensiunii ºi, deoarece nu a avut învedere decît cazurile dificile, a devenit un agregat deobservaþii. În felul acesta, concepþia hermeneuticã vizeazãidentitatea limbii ºi modul de a combina ideile la autorultextului ºi la cel care-l recepteazã [4, p. 39]. Practicariguroasã a comprehensiunii pleacã de la faptul cãneînþelegerea se prezintã spontan, iar înþelegerea trebuievoitã ºi cãutatã punct cu punct. Aceastã idee urmeazã sãfie luatã ca bazã în activitatea de lucru cu textul.Hermeneutica, sau teoria generalã a interpretãrii, are,în accepþia lui P. Ricoeur, sarcina de a cãuta în textdinamica internã ce dominã structurarea lui ºi puterea dea proiecta ºi a da naºtere unei lumi care ar fi cu adevãrat„lucrul textului”. Înþelegerea textului presupunecapacitatea de a relua în tine însuþi travaliul de structurarea textului, afirmã cercetãtorul, idee la care aderãm dinperspectiva pedagogicã a hermeneuticii textuale [5, p. 32].Ceea ce constituie textul ca text, este faptul cã sensulintrodus în el a devenit autonom faþã de intenþia autoruluiºi faþã de primul sãu destinatar. Intenþia, situaþia,destinatarul originar reprezintã locul nativ al textului,iar un text care s-a eliberat de acest loc nativ deschidenumeroase posibilitãþi de interpretare ºi descoperã opolisemie ce invitã la o lecturã pluralã. Oriceinterpretare îl situeazã pe interpret in medias res ºiniciodatã la început sau la sfîrºit [5, p.46]. Concluzionãmcã, în mãsura în care sensul unui text a devenit autonomfaþã de intenþia subiectivã a autorului sãu, chestiuneaesenþialã nu este de a regãsi, în spatele textului, intenþiapierdutã, ci de a desfãºura, în faþa textului, „lumea” pecare el o deschide ºi o descoperã. Cu alte cuvinte, sarcinahermeneuticii este de a discerne „lucrul” textului. Atunci,elevul schimbã eul, care este propriul sãu dascãl, cusinele, discipol al textului. Plus la aceasta, opþiunea pentrusens este „predispoziþia cea mai generalã a oricãreihermeneutici” [5, p. 51-53].P. Ricoeur dã urmãtoarea definiþie: „hermeneutica esteteoria operaþiilor înþelegerii în legãtura lor cu interpretareatextelor; ideea directoare fiind cea a efectuãrii discursuluica text” [5, p. 71]. Hermeneutica constituie astfel stratulobiectivat al înþelegerii, datoritã structurilor esenþiale aletextului. Dar a înþelege un text nu înseamnã a gãsi unînþeles inert, ci a desfãºura posibilitatea de existenþãindicatã de text. Înþelegerea anticipeazã interpretarea. Iara înþelege înseamnã a citi ºi a se distanþa, care semnificãfaptul cã nu trãim nici în orizonturi închise, nici într-unorizont unic, de aceea se implicã tensiunea dintre ceeace este propriu ºi ceea ce este strãin, jocul diferenþei fiindinclus în punerea în comun. Distanþarea face parte dinfenomenul textului ca scriiturã, reprezentînd condiþiainterpretãrii, nu este numai ceea ce trebuie sã învingãînþelegerea, ci ºi ceea ce o condiþioneazã [5, p. 95]. Dupãcum afirmã cercetãtorul, drumul obligatoriu al înþelegeriieste explicaþia, iar a interpreta înseamnã a explicita felulde a fi în lume desfãºurat în faþa textului. În consecinþã,”a înþelege înseamnã a te înþelege în faþa textului. Nu aimpune textului propria ta capacitate finitã de a înþelege,ci a te expune textului ºi a primi de la el un sine mai lung”[5, p. 110]. În aceastã pereche, înþelegere-interpretare,înþelegerea oferã fundamentul, adicã cunoaºtereapsihologiei strãine, iar interpretarea aduce gradul de18HERMENEUTICA PEDAGOGICà A TEXTULUI