DEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICEnutul problemei în sau sã-l reprezinte lui. Întîmpinînd dificultãþi, spre generalizarea mecuvinteproprii, refu- prin desen. intensificã procesul de todei de rezolvare, ci sãzînd sau reproducîn- emitere a ipotezelor de transfere metode cunosdu-lîntocmai. rezolvare. cute de rezolvare în altesituaþii, orientîndu-sedupã semne neesenþiale(tematicã, cuvinte-cheie,valori numerice etc.). Încompunerea de probleme,preferã sã se sprijine petematica ºi numereledate.În concluzie:– elevii ce manifestã stilul rezolutiv strategicnecesitã stimulare la etapa reflecþiei pentruexplicarea mersului rezolvãrii;– elevii ce manifestã stilul rezolutiv tacticnecesitã stimulare la etapa decodãrii pentrusesizarea relaþiilor semnificative, gãsirea soluþieiºi redarea concisã a conþinutului în cuvinteproprii; la etapa modelãrii în cazul necesitãþii dea utiliza simboluri; la etapa construcþieiraþionamentului rezolutiv pentru argumentareaemiterii ipotezelor; la etapa reflecþiei pentrugeneralizarea metodei de rezolvare;– elevii ce manifestã stilul rezolutiv empiricsolicitã stimulare la etapa decodãrii pentrusesizarea relaþiilor semnificative, gãsirea soluþieiºi redarea conþinutului în cuvinte proprii; la etapamodelãrii – pentru matematizarea contextuluiproblematic dat; la etapa construcþieiraþionamentului rezolutiv – pentru argumentareaipotezelor ºi realizarea controlului acestora; laetapa reflecþiei – pentru generalizarea metodei derezolvare, sesizarea semnelor esenþiale alesituaþiilor care admit transfer, explicarea raþionalãa mersului rezolvãrii.Pe parcursul desfãºurãrii cercetãrii am observatcaracteristicile de manifestare a elevilor cu stilurirezolutive diferite în diverse contexte de învãþare.Elevii ce demonstreazã stilul rezolutiv strategic:– tind sã lucreze independent; se bazeazã pe propriaexperienþã ºi nu simt nevoia de a coopera, de a-ºiîmpãrtãºi ideile cu alþii;– în cadrul activitãþilor în grup nu preferã sãcoopereze cu colegii ºi vin cu rãspunsul gata –produs al propriei munci; dacã se implicã în lucrulgrupului, atunci tind sã se autoafirme, seconfruntã cu colegii; aplicã cu uºurinþã ideileînvãþãtorului ºi ale colegilor ca resursesuplimentare;– dacã fac parte dintr-un grup sau formeazã opereche, atunci se pot confrunta cu dificultãþi îngãsirea consensului;– în cazul în care formeazã pereche cu un elev de altstil rezolutiv îºi impun opinia;– în cadrul activitãþilor frontale, nu întotdeauna ridicãmîna sã rãspundã, continuînd sã lucreze independentºi sã þinã în vizor tot ce se petrece în clasã;– preferã ca materia predatã sã fie bine structuratã,cu formulãri clare ºi concise;– succesul pe care îl obþin este determinat, în ceamai mare parte, de motivaþia interioarã, deoarecese implicã din plin în procesul de învãþare (chiardacã uneori s-ar pãrea cã nu sînt foarte activi).Astfel, elevii ce manifestã stilul rezolutiv strategic sîntcei care muncesc bine singuri, îºi planificã totul în modeficient, nu sînt prea interesaþi de alte moduri deorganizare a activitãþii.Elevii cu stilul rezolutiv tactic:– lucreazã bine cu ceilalþi, sînt predispuºi sãcoopereze, sã discute, sã-ºi ajute colegii, sã-iantreneze în rezolvarea sarcinii, sînt cei care seimplicã cel mai bine în activitatea de grup;– îºi asumã responsabilitatea, efectueazã cea mai mareparte din lucrul grupului; scriu, emit ºi controleazãipoteze; acordã explicaþii colegilor, prezintã produsulobþinut etc.; pot fi numiþi “liantul lucrului în grup”;– sînt toleranþi la pãrerile, ideile colegilor ºi seorienteazã spre gãsirea unei soluþii comune; potîncuraja ºi aprecia comportamentul celorlalþimembri ai grupului; sînt stabili, echilibraþi însituaþiile de conflict;– în cadrul activitãþilor frontale sînt atenþi ºiparticipativi;– cînd lucreazã independent se pot “inhiba”,deoarece le scapã din vedere unele detalii mici,dar totuºi importante; în asemenea situaþii le ajutãverificãrile periodice.Astfel, elevii ce manifestã stilul rezolutiv tactic sîntpredispuºi sã coopereze, abordînd critic ideile colegilorºi pãstrînd echilibrul emoþional. orma de organizare pegrupuri se dovedeºte a fi potrivitã pentru ei din punctulde vedere al formãrii intelectuale ºi sociale.Elevii cu stilul rezolutiv empiric atestã douã tipuride manifestãri:52DIERENÞIEREA ÎN PREMISA PERSONALIZÃRII – O CHEIE A SUCCESULUI ÎN INSTRUIREA MATEMATICà PRIMARÃ
DEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICE• unii sînt pasivi în cadrul oricãror forme de organizare a activitãþii, lipsiþi de motivaþie, neinteresaþi de succesul grupuluisau de cel personal, demonstreazã o atitudine de aºteptare, nu se implicã în luarea deciziilor, în rezolvarea sarcinii;aceºti elevi, chiar dacã au unele idei, nu le expun, temîndu-se sã nu greºeascã ºi sã fie ridicularizaþi de colegi;• alþii participã la activitãþile frontale ºi de grup, demonstrînd productivitate aparentã; îºi expun pãrerile, chiardacã acestea sînt departe de a fi valide, reacþioneazã agresiv la criticã; în cadrul activitãþilor independentesolicitã control extern al procesului rezolutiv.S-a remarcat o interacþiune pozitivã între elevii cu stilul empiric ºi cei cu stilul tactic. Atunci cînd lucreazã în pereche,elevii care abordeazã empiric procesul rezolutiv adoptã mai uºor strategiile de lucru ale colegului, deoarece reclamãun control extern, iar cei cu stilul tactic sînt predispuºi la cooperare ºi toleranþi faþã de comportamentul colegului.Dacã elevii cu stilul rezolutiv empiric fac parte din acelaºi grup, preocupãrile lor se orienteazã spre distribuireapoziþiilor în echipã în defavoarea realizãrii sarcinii. Existã copii care încearcã sã se impunã ca lideri, ceea ce genereazãadesea tensiuni. Dezbaterile ºi interacþiunile din grup sînt orientate spre satisfacerea aºteptãrilor personale sau vizeazãactivitãþi secundare. Se observã manifestarea unei atitudini pãrtinitoare faþã de colegii de grup, prejudecãþi în apreciereaideilor acestora ºi neîncredere faþã de modul în care ei realizeazã sarcina.Astfel, elevii ce manifestã stilul rezolutiv empiric dau dovadã de toleranþã faþã de ideile colegilor cu alt stilrezolutiv, se pot implica în lucrul grupului, dar mai rar aduc folos real sau sînt foarte pasivi ºi retraºi. Îi avantajeazãlucrul în pereche cu elevii ce manifestã stilul rezolutiv tactic datoritã posibilitãþii de a confrunta ideile, ceea ce leeste absolut necesar pentru obþinerea performanþelor.Tabelul 5Rezultatele cantitative obþinuteEºantionTipul stilului rezolutiv152 elevi strategic tactic empiric26 elevi (17,11%) 52 elevi (34,21%) 74 elevi (48,68%)Rezultatele înregistrate ne permit sã concluzionãm cão clasã de elevi este eterogenã la nivelul caracteristicilorstilistice ale procesului de rezolvare a problemelor.Tipurile stilurilor rezolutive manifestate de elevi potconstitui o premisã strategicã de diferenþiere a procesuluiinstruirii matematice primare. Cunoaºterea manifestãrilorstilistice în cadrul etapelor demersului rezolutiv poatedirecþiona metodologia intervenþiilor diferenþiate dedirijare a învãþãrii pentru elevii fiecãrui tip de stil rezolutiv.Valorificarea caracteristicilor de manifestare a elevilor cudiferite stiluri rezolutive în cadrul tuturor modurilor deorganizare a clasei va facilita corelarea dimensiunilorpersonal-stilistice ºi social-organizatorice, creîndcontexte favorabile obþinerii succesului de cãtre toþi ºide fiecare în parte.REERINÞE BIBLIOGRAICE:1. Creþu, C., Curriculum personalizat ºi diferenþiat:Ghid metodologic pentru învãþãtori, profesoriºi pãrinþii copiilor cu disponibilitãþiaptitudinale înalte, Editura Polirom, Iaºi, 1998,vol. I.2. Cristea S., Dicþionar de pedagogie, EdituraLitera, Bucureºti, 2000.3. Âîïðîñû ïñèõîëîãèè ñïîñîáíîñòåé. Ñáîðíèêñòàòåé/ïîä ðåä. Êðóòåöêîãî Â. À., Ìîñêâà,Ïåäàãîãèêà, 1973.4. Ursu, L., Rusuleac, T., Locul ºi rolul noþiunii stilrezolutiv în sistemul accepþiunilorpsihopedagogice moderne asupra categorieistil// <strong>Didactica</strong> <strong>Pro</strong>..., nr. 4(32), 2005.<strong>Didactica</strong> <strong>Pro</strong>..., <strong>Nr</strong>.4(<strong>38</strong>) anul 2006DIERENÞIEREA ÎN PREMISA PERSONALIZÃRII – O CHEIE A SUCCESULUI ÎN INSTRUIREA MATEMATICà PRIMARÃ53