Lucrarea misionară medicală - Ellen G. White

am slujit? Domnul Hristos le răspunde: „Ori de câte ori ați făcut aceste
lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut”.
(Matei 25, 40.) Dar celor de la stânga le va spune: „Duceți-vă de la Mine,
blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor
lui”. (Matei 25, 41.)
Cei din prima categorie Îl aveau pe Domnul Hristos în caracterul lor și
nu erau conștienți de nici unul dintre lucrurile pe care le făceau. „Veniți,
binecuvântații Tatălui Meu”, este binecuvântarea rostită, „de moșteniți
Împărăția pregătită pentru voi de la întemeierea lumii.” În acest fel, vedem
cum Își identifică Domnul Hristos interesele cu neamul omenesc decăzut. El
Se întoarce apoi spre cei de la stânga Lui și le spune: „Am fost flămând și nu
Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin și
nu M-ați primit; am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în
temniță și nu ați venit pe la Mine”. (Vers. 42.43.) Ei vor întreba: „Doamne,
când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-ți sete, sau străin, sau gol, sau
bolnav, sau în temniță și nu ți-am slujit?” (Vers. 44.) Apoi vine răspunsul:
„Ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte
neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut”. (Matei 25, 45.) Nu celor
mari, ci acestor foarte neînsemnați.
Așadar, Domnul Hristos trebuie să fie prezent în viața noastră de
fiecare zi. Oare cei care nu le-au dat de mâncare celor flămânzi, nu i-au
îmbrăcat pe cei goi și nu i-au vizitat pe cei bolnavi nu au fost conștienți de
acest lucru și de ce? Deoarece s-au format și s-au educat pe ei înșiși în școala
îngăduinței de sine, iar urmarea este pierderea cerului și a veșniciei fericite,
pe care le-ar fi putut avea dacă și-ar fi consacrat puterile pentru Dumnezeu. -
- (Manuscript 16, 1886).
171