Lucrarea misionară medicală - Ellen G. White

Prin faptele lor, cei care sunt angajați în instituțiile noastre dovedesc
valoarea sau lipsa de valoare a judecății lor. Cei care își încep slujirea în
cadrul instituției cu un spirit lipsit de bunăvoință de a ajuta, care își fac
datoriile încredințate lor cu simțământul că sunt constrânși, că sunt obligați
să se supună, care își fac lucrul ca și când de-abia ar vrea să scape de povara
datoriilor zilnice pe care cineva trebuie să le îndeplinească, sunt de puțin
ajutor pentru instituție. O ascultare mecanică poate ascunde un foc de
răzvrătire care mocnește, însă este oricând gata să izbucnească. Nu există
pace, lumină sau iubire în slujirea unora ca aceștia. Atmosfera care
înconjoară sufletele lor nu constituie o mireasmă. Influența cuvintelor și
faptelor lor este simțită de cei din jurul lor, și această influență face rău chiar
și acelora care se străduiesc să facă tot ce pot mai bine în orice poziție s-ar
afla. Compătimirea de sine face rău celor care o nutresc și exercită o
influență dăunătoare fericirii celor din preajma lor.
Răbdare cu cei care greșesc
Cel care are în grijă persoane de acest fel nu trebuie în nici un caz să
jignească sau să certe. El nu trebuie să dovedească lipsă de răbdare sau de
stăpânire de sine. Luați câte unul deoparte și spuneți-i că astfel de
manifestări nu pot fi permise și că trebuie să-și schimbe atitudinea. Spuneți-i
că, dacă își tot alimentează gândul că are nevoie de simpatie, acesta este
lucrul cel mai nechibzuit pe care îl poate face. Rugați-vă împreună cu el;
apoi dați-i o sarcină, așa cum Dumnezeu ne-a dat nouă o sarcină. El a dat
fiecărui om o anumită lucrare de făcut, potrivit cu iscusința lui deosebită.
Dacă, după ce au fost cu totul și pe deplin puși la probă, acești tineri nu
fac nici o schimbare, să li se spună clar că nu mai pot fi ținuți în instituție.
Locul lor să fie acordat unora care să nu fie așa o povară pentru instituție....
225