Lucrarea misionară medicală - Ellen G. White

Medicul nu este scutit
Adeseori medicii sunt chemați în Sabat pentru a sluji celor bolnavi și
este imposibil ca ei să se bucure de timp pentru odihnă și evlavie.
Mântuitorul ne-a arătat prin propriul Său exemplu că este bine să aducem
alinarea suferințelor în această zi; însă medicii și surorile medicale nu trebuie
să facă lucruri care nu sunt necesare. Tratamentul obișnuit și operațiile care
pot aștepta trebuie amânate până a doua zi. Pacienții să știe că medicii
trebuie să aibă o zi pentru odihnă. Domnul spune: „Să țineți Sabatele Mele,
căci ele vor fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va
cunoaște că Eu sunt Domnul care vă sfințesc”. (Exod 31, 13.)
Fie ca nici un om să nu-și ia libertatea, deoarece este medic, să
desconsidere Cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie să-și planifice astfel lucrul,
încât să asculte de cerințele lui Dumnezeu. El nu trebuie să călătorească în
Sabat decât dacă există o suferință reală pe care trebuie s-o aline. Fiind vorba
despre un astfel de caz, nu este o călcare a Sabatului dacă medicii trebuie să
călătorească în această zi, însă cazurile obișnuite trebuie amânate.
Dumnezeu a creat lumea în șase zile și S-a odihnit în a șaptea zi. El a
sfințit, a binecuvântat ziua a șaptea și a făcut din ea un memorial sacru.
„Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l ei și urmașii lor, ca un
legământ necurmat.” (Exod 31, 16.) Cei care fac acest lucru, ținând toate
poruncile lui Dumnezeu, pot face apel la făgăduințele cuprinse în Isaia 58,
11-14. Sfaturile care sunt date în acest capitol sunt depline și hotărâte. Cei
care se rețin de la muncă în Sabat pot face apel la alinare și mângâiere
divină. Oare să nu-L credem noi pe Dumnezeu? Oare să nu numim noi sfântă
ziua pe care El o numește sfântă? Omului nu ar trebui să-i fie rușine să
recunoască drept sacru ceea ce Dumnezeu numește sacru. Nu ar trebui să-i
fie rușine de ceea ce Dumnezeu a poruncit. Ascultarea îi va aduce
270