Lucrarea misionară medicală - Ellen G. White

cunoașterea a ceea ce constituie sfințire adevărată.
Să nu fie jefuit Dumnezeu în privința zecimilor și darurilor, iar timpul
Său sacru să nu fie profanat. Omul nu trebuie să-și facă plăcerile în ziua cea
sfântă a lui Dumnezeu. El are șase zile în care își poate face lucrul vremelnic,
însă Dumnezeu o pretinde pe a șaptea ca fiind a Sa. „Să nu faci nici o lucrare
în ea”, spune El. (Exod 20, 10.) Slujitorul lui Dumnezeu va numi sacru ceea
ce Domnul numește sacru. Astfel, el va arăta că L-a ales pe Domnul drept
conducător al Său. Sabatul a fost instituit în Eden, când stelele dimineții
cântau laolaltă, iar fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de bucurie. Dumnezeu
ne-a dat această sarcină. Să cinstim și să sfințim această zi. -- (Manuscript
162, 1897.)
Pericol pentru suflet
Cei care, dintr-o cauză oarecare, sunt obligați să lucreze în Sabat sunt
întotdeauna în pericol; ei resimt pierderea și, făcând anumite lucruri de
nevoie, vor cădea în obiceiul de a face în Sabat lucruri care nu sunt necesare.
Ei pierd simțământul sfințeniei acestuia, și porunca cea sfântă nu are efect.
Trebuie făcută o reformă cu privire la păzirea Sabatului. Lucrătorii de la
sanatoriu nu fac totdeauna ceea ce este privilegiul și de datoria lor să facă.
Uneori sunt atât de obosiți, încât ajung demoralizați. Nu ar trebui să fie așa.
Sufletul poate fi bogat în har doar atunci când sălășluiește în el prezența lui
Dumnezeu.
Dacă lucrurilor fără valoare li se îngăduie să ne îndepărteze de scopul
nostru, acela de a-L căuta pe Domnul zilnic, noi vom face cele mai mari
greșeli; vom suferi pierderi, căci Domnul nu va fi cu noi. Noi am închis ușa,
astfel că El nu poate avea acces la sufletele noastre. Însă, dacă ne rugăm,
chiar atunci când mâinile noastre sunt ocupate, urechea lui Dumnezeu este
deschisă să ne asculte cererile.... Dumnezeu are grijă de voi în locul în care
271