Lucrarea misionară medicală - Ellen G. White

convertiți în ce privește reforma în alimentație.
Pentru câțiva, gândul care i-a călăuzit când au întreprins lucrul la
sanatoriu a fost să arate ce „pot să fac eu”. Ei nu au socotit mai întâi prețul,
întrebându-se dacă, după ce începeau lucrul, aveau cu ce să continue într-un
mod acceptabil, cu succes, în temere de Dumnezeu și iubindu-L pe El. În loc
să acționeze cu precauție, punând în practică cea mai strictă economie la
fiecare pas făcut, ei au făcut investiții pe baza unui capital împrumutat. Ei
erau siguri că puteau continua lucrul fără pierdere și că, în curând, aveau săși
plătească datoriile. Aceste planuri nu le-au făcut cu frică și cutremur și au
provocat necazuri cauzei lui Dumnezeu, pe care lucrarea lor ar fi trebuit să o
reprezinte.
Dacă medicii noștri ar fi fost dispuși să se asocieze cu oameni care au
avut succes în administrarea financiară, dacă ar fi lucrat cu bucurie într-un
mod umil, până ce câștigurile de pe urma muncii lor le-ar fi permis să se
extindă, dacă ar fi refuzat categoric să se încarce cu datorii, ei s-ar fi scutit și
pe ei înșiși, și pe frații lor de multe necazuri. Dacă ar fi vrut să se bizuie pe
ajutorul lui Dumnezeu, punându-și încrederea în El, arătându-se binevoitori a
începe cu puțin și lăsând apoi ca rezultatele muncii lor să vorbească de la
sine, dacă ar fi avut motive sfințite, dacă ar fi fost hotărâți să exercite o
influență salvatoare asupra lumii, atunci lucrul lor ar fi fost binecuvântat și ar
fi fost înființate mult mai multe sanatorii care să reprezinte adevărul.
O avertizare solemnă
Domnul mi-a cerut să-i avertizez pe cei care întemeiază sanatorii în
locuri noi să-și înceapă lucrul în umilință. Ei trebuie să-și consacre
capacitățile lui Dumnezeu, spre a fi folosite pentru slava Numelui Său.
Sanatoriile care se vor înființa în viitor nu trebuie să fie clădiri imense,
198