Lucrarea misionară medicală - Ellen G. White

caracterului și lucrării Sale, puterii, harului și iubirii Sale. În acest fel, ei
devin părtași ai naturii Sale și zi de zi cresc până la statura deplină de bărbați
și femei în Hristos. Sfințirea Duhului se vede în gând, cuvânt și faptă.
Lucrarea lor de slujire înseamnă viață și mântuire pentru toți cei cu care se
asociază. Despre unii ca aceștia, se spune: „Voi aveți totul deplin în El”.
(Coloseni 2, 10.) -- (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 485-491.)
Este nevoie de precauție în încurajarea studenților
Mulți, știind cât de istovitoare sunt îndatoririle medicului și cât de
puține ocazii au medicii să stea în tihnă chiar și în Sabat, ezită să-și aleagă
această profesie. Însă marele vrăjmaș caută continuu să distrugă lucrarea
mâinii lui Dumnezeu, de aceea oamenii care au o anumită cultură și
inteligență sunt chemați să lupte împotriva acestei puteri tiranice. Este nevoie
de mai mulți oameni de nădejde care să se dedice acestei profesii. Trebuie
depuse eforturi stăruitoare pentru a determina oameni potriviți să se
pregătească pentru această lucrare. Ei trebuie să fie oameni ale căror
caractere să se bazeze pe principiile mari ale Cuvântului lui Dumnezeu
oameni care au în mod natural energie, forță și perseverență, care să-i facă în
stare să atingă un standard înalt de perfecțiune.
Nu oricine poate deveni un medic cu succes. Mulți au fost cu totul
nepregătiți când s-au angajat în această profesie. Ei nu au cunoștințele
necesare, nici îndemânare și nici tact, nici preocupare și inteligență care să le
asigure succesul. Un medic poate face mult mai mult, dacă are tărie fizică.
Dacă este slăbit, el nu poate suporta lucrul istovitor pe care îl necesită
această chemare. Un om care are o structură psihică șubredă, care este
pesimist sau căruia îi lipsește stăpânirea de sine nu poate fi pregătit să facă
față tuturor cazurilor de boală. Este nevoie de multă atenție pentru a nu
încuraja persoane care ar putea fi de folos în alte locuri, cu mai puțină
răspundere, să studieze medicina, irosind mult timp și mijloace, când, de
fapt, nu există nici o speranță întemeiată că vor avea succes.
97