Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

(pH 1,2) şi în tampon fosfat cu pH 7,4. Valorile medii sunt date ca cedare cumulativă procentuală versus
timp.
Microsferele au plutit continuu în soluţie acidă (pH = 1,2-3,5) care conţinea tween 20 (0,02%) şi
care a fost agitată cu un agitator magnetic timp de 12 ore. S-a adăugat un agent activ la suprafaţa soluţiei
acide, pentru a lua în considerare efectul de umezire in vivo al surfactanţilor naturali precum fosfolipidele şi
sărurile biliare.
Distribuţia mărimii particulelor (diametrul aritmetic) microsferelor încărcate cu piroxicam este
redată în figura 1.
Figura 1
Distribuţia mărimii particulelor microsferelor încărcate cu medicament.
Proporţiile studiate de piroxicam : polimer, au fost (A) 1:1, (B) 1:2, (C): 1:3 şi (D) 1:4.
Referitor la distribuţia mărimii particulelor, se observă că, proporţional cu creşterea concentraţiei
polimerului, creşte şi diametrul microsferelor.
Proprietăţile de curgere a microsferelor, reprezentate în termeni ca unghiul de repaus, aşa cum se
vede în tabelul IV, au fost mult îmbunătăţite faţă de cele ale cristalelor de piroxicam pur.
Densităţile pulberii şi cele ale particulelor presate (comasate) au fost echivalente pentru microsfere
şi pentru cristalele piroxicamului, dar microsferele s-au dovedit a avea o mai mare capacitate de împachetare.
Tabel IV
Proprietăţile micrometrice ale microsferelor cu piroxicam şi ale pulberii cristaline de piroxicam
Proprietate micrometrică Microsfere cu piroxicam* Pulbere cristalină de piroxicam*
Unghiul de răspuns 35,60 ± 1,33 51,94 ± 1,68
Densitatea pulberii presate (comasate) 0,38 ± 0,03 0,41 ± 0,02
Densitatea pulberii 0,53 ± 0,07 0,42 ± 0,02
% Porozitate 68 ± 2,4 42 ± 1,3
*Fiecare valoare reprezintă media (± SD) a 3 determinări independente
S-a dovedit că piroxicamul există în stare amorfă, dispersat uniform la nivel molecular, ca o dispersie
solidă în stratul polimeric al microsferelor, aşa cum este indicat de peak-urile caracteristice ale termogramei
DSC şi ale difractogramei cu raze X (XRD). Microfotografiile electronice scanate (SEM) ale suprafeţei
unei microsfere, sunt arătate în figura 2, care indică faptul că microsfera încărcată cu piroxicam a fost o sferă
perfectă şi a avut o suprafaţă netedă.
Structura internă caracteristică a microsferei, o cavitate scobită în interior, împrejmuită cu stratul
rigid construit cu piroxicam şi polimer, a fost clar evidenţiată.
Eudragit S100 este un polimer enteric şi de aceea rata cedării piroxicamului din microsfere s-a
modificat semnificativ peste şi sub pH = 7. Nu a existat o cedare explozivă a piroxicamului din microsferele
flotabile, atât timp cât medicamentul împrejmuit a fost în stare amorfă în stratul polimeric şi nu sunt prezente
cristale de piroxicam liber pe suprafaţa microsferelor.
La rapoarte mai mici piroxicam÷polimer, proporţia de particule for-mate, de mărime mică, a fost
mai mare decât cea de la rapoartele mai mari de piroxicam÷polimer. De aceea, cedarea piroxicamului din
- 11 -