Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

Concluzii. Condiţiile de procesare au un efect pronunţat asupra proprietăţilor peletelor cu piroxicam.
Condiţiile de uscare influenţează mărimea medie şi cedarea piroxicamului din pelete. Din cauza îngustării
peletelor la temperaturi de uscare mari, rezultă de asemenea, densităţi scăzute. Uscarea prin liofilizare previne
îngustarea şi conduce la cea mai mare cedare de medicament. Cu creşterea temperaturii de uscare, scade
viteza de cedare a piroxicamului din pelete.
Ambele mărimi, timpul de sferonizare şi viteza de sferonizare, afectează forma peletelor, iar modificările
formei acestora le afectează apoi proprietăţile de curgere. În cadrul studiului, circularitatea (sfericitatea)
peletelor a fost mai afectată de timpul de sferonizare decât de viteza de sferonizare. Condiţiile de uscare
influenţează friabilitatea peletelor, scăzând-o cu creşterea temperaturii de uscare, indicând formarea de structuri
mai dense la temperaturi mai mari. Acelaşi rezultat a fost obţinut prin modificarea timpului de sferonizare.
Cu creşterea timpului de sferonizare, a scăzut friabilitatea, din cauza formării unor mase mai compacte
la timpi de sferonizare mai mari. Mărimea medie nu a fost afectată de timpul de sferonizare sau de
viteza de sferonizare.
VIII. Investigarea benzoatului de piroxicam în stare solidă
Piroxicamul, 4-hidroxi-2-metil-N-2-piridil-2H-1,2-benzotiazin-3-car-boxamid-1,1-dioxid (PX), este
un medicament analgezic şi un antiinflamator nesteroidian (AINS). În continua cercetare pentru îmbunătăţirea
agenţilor antiinflamatori, au fost sintetizaţi o serie de derivaţi ai acilpiroxicamului [122-123] şi s-au
supus evaluării [122]. Aceşti compuşi sunt folositori în ameliorarea condiţiilor inflamatorii după administrare
orală, parenterală sau locală. Nivelurile sanguine ale piroxicamului, obţinute după administrarea locală a
acilpiroxicamului, sunt mult mai mari decât cele obţinute după administrarea piroxicamulului singur, într-o
concentraţie mai mare, în aceleaşi condiţii. Benzoatul de piroxicam este un ester medicamentos, cu o lipofilie
crescută, care prezintă o activitate remarcabilă în testul edemic al labei şobolanului indus cu carrageenan
[122]. În alte lucrări s-au raportat date despre studiul cinetic al hidrolizei benzoatului de piroxicam şi despre
validarea metodei HPLC pentru determinarea benzoatului de piroxicam [124].
Se ştie că piroxicamul există în forme polimorfe diferite ca un monohidrat [125-128] cu solubilitate
specifică şi anumiţi parametrii de stabilitate. Esterul piroxicamului cu acidul pivalic există în două forme
polimorfe [129-130]. De aceea s-a efectuat un studiu convenţional de preformulare pentru a verifica care
benzoat de piroxicam a putut fi identificat: cel polimorf sau cel pseudopolimorf (solvatat). În acest studiu s-a
cercetat polimorfismul şi pseudomorfismul benzoatului de piroxicam, pe mostre preparate prin recristalizare
din diferiţi solvenţi organici, folosind două moduri diferite de răcire. Pentru caracterizarea stării solide, s-au
utilizat tehnici analitice precum: calorimetria diferenţială (DSC), analiza termogravimetrică (TGA), spectrometria
în infraroşu cu transformată Fourier (FTIR), difractometria pulberii cu raze X (XRPD) şi microfotografii
electronice scanate (SEM).
Prepararea benzoatului de piroxicam sub formă de cristale
O
C
O O
S N
O O
CH 3
N N
H
Figura 8
Structura chimică a benzoatului de piroxicam
- 18 -