Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

În urma analizei spectrelor FTIR nu s-au evidenţiat diferenţe semnificative între produşii recristalizaţi,
acestea indicând existenţa benzoatului de piroxicam sub formă solvatată.
Este cunoscut faptul că difracţia pulberii cu raze X (XRPD) este o tehnică performantă pentru identificarea
fazei cristaline şi a celei necristaline. De aceea această tehnică a fost utilizată pentru a stabili posibilele
diferenţe în ceea ce priveşte forma cristalului. Difractogramele pulberilor benzoatului de piroxicam şi a
produselor recristalizate, sunt arătate în figura 12:
Figura 12
Mostre XRPD ale benzoatului de piroxicam recristalizat din diferiţi solvenţi: a) mostră de bază, b) mostră recristalizată din acetonă, c)
mostră recristalizată din metanol, d) mostră recristalizată din etanol, e) mostră recristalizată din acetat de etil, f) mostră recristalizată
din toluen (răcire lentă, răcire rapidă).
Toţi produşii recristalizaţi demonstrează bune proprietăţi de cristalinitate, bine conturate prin peakuri
clare în intervalul 5-40° în 2Θ. Difractogramele pulberilor produşilor cristalini obţinute din acetonă şi
acetat de etil, au aceeaşi poziţie a peak-ului şi aceleaşi configuraţii ca a benzoatului de piroxicam înainte de
cristalizare, în timp ce difractogramele pulberilor produşilor cristalului obţinut din metanol şi etanol, prezintă
un peak puternic la 6,86° în 2Θ pentru etanol şi la 6,94° în 2Θ pentru metanol, cu numeroase peak-uri în
domeniul 10,50° < 2Θ < 13,00°. Aceste peak-uri nu există în benzoatul de piroxicam înainte de cristalizare
din metanol şi etanol. Nu s-au observat diferenţe semnificative la difractogramele pulberilor pentru produşii
separaţi prin cristalizare lentă sau rapidă din acetonă, acetat de etil, etanol şi metanol.
Difractograma pulberii obţinute pentru produsul recristalizat din toluen prin cristalizare rapidă într-o
baie de gheaţă rece, are aceeaşi poziţie a peak-ului, iar forma peak-ului este aceeaşi cu cea de la produşii
recristalizaţi din metanol şi etanol cu un peak puternic la 7,00° 2Θ şi numeroase peak-uri în domeniul 10,50°
< 2Θ < 13,00°. Difractograma pulberii pentru produsul recristalizat din toluen, prin cristalizare lentă la
temperatura camerei, are un peak puternic la 6,25°, care este înclinat cu 0,75°, respectând peak-ul găsit în
difractograma pulberii pentru produsul obţinut prin cristalizare rapidă într-o baie de gheaţă.
Diferenţele, referitoare la poziţia peak-urilor dintre benzoatul de piroxicam şi produşii obţinuţi după
recristalizare din etanol, metanol şi toluen, confirmă faptul că s-au obţinut modificări pseudopolimorfe ale
benzoatului de piroxicam. Diferitele condiţii de cristalizare, în cazul toluenului, indică existenţa a doi solvaţi
de toluen, diferiţi structurali. Unul din aceştia, preparat prin răcire rapidă, pare să fie similar ca structură, cu
cel format cu etanol şi metanol.
Concluzii. Benzoatul de piroxicam este un nou promedicament sintetizat al piroxicamului. Caracteristicile
lui, aflat în stare solidă, au fost investigate pentru a extinde cunoştinţele despre proprietăţile promedicamentului
ce pot determina o performanţă in vivo a formelor de dozare şi pentru a definitiva cea mai stabilă
formă pentru alte viitoare cercetări.
- 22 -