Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

Soluţii standard şi prepararea probelor
Toate substanţele chimice şi solvenţii au fost de puritate analitică şi soluţiile au fost preparate cu apă
distilată.
Soluţiile de piroxicam şi de 5`-hidroxipiroxicam, stoc, standard, (400,0 mg/L) au fost preparate prin
dizolvarea a 40,0 mg de PX (Laboratoarele IPCA LTD., Mumbai - India) sau OHPX (Lab. Pfizer,
Madrid, Spania) în 100 mL de metanol.
O serie de soluţii standard de lucru, conţinând cantităţi egale de PX şi OHPX între 150,0 mg/L, au
fost preparate prin diluţie apropiată cu soluţie salină a soluţiilor stoc standard.
Probele de plasmă cu PX şi OHPX au fost preparate prin diluarea a 0,2 mL de soluţie standard de
lucru în 1,8 mL ser. Concentraţia finală a ambelor, PX şi OHPX, în plasma standard a fost de
1-10 mg/L.
Trigliceridele au fost suplimentate cu Intralipid (Pharmacia & Upjohn, Madrid, Spania).
Hemoglobina şi bilirubina au provenit de la (Sigma, St. Louis, MO, USA).
Procedeul de calibrare. Aliquot-uri de 0,2 mL din soluţia standard de lucru, au fost montate în tuburi
centrifuge de 10 mL şi s-au adăugat 1,8 mL de plasmă umană. Probele de plasmă au fost acidifiate cu 1,0 mL
de HCl 1,0M. După 15 minute, s-a adăugat 1,0 mL de acid tricloracetic 20%. Amestecul s-a agitat timp de
1 minut şi s-a centrifugat la 3500 rpm timp de 10 minute. Stratul apos a fost separat şi spectrul derivat de
prim ordin al acestei soluţii a fost înregistrat într-un domeniu al lungimii de undă de 310-400 nm. S-a măsurat
amplitudinea (mm) la 337,0 nm pentru PX şi la 327,0 nm pentru OHPX.
Rezultate şi discuţii
Măsurători spectrofotometrice
Figura 13 arată spectrul de absorbţie de grad zero al plasmei libere (blank) luată singură (A), al
plasmei combinate cu 2,5 mg/L 5`-hidroxipiroxicam (B) sau piroxicam (C), sau ambele amestecate în raport
1:1 (D). PX dă un maxim de absorbţie la 333 nm şi OHPX la 340 nm; plasma liberă are o absorbanţă foarte
scăzută la această lungime de undă. S-au obţinut spectre similare când s-a repetat aceeaşi procedură cu probe
individuale de plasmă luată de la 10 voluntari. Este o clară suprapunere a spectrelor, ceea ce previne determinarea
simultană a compuşilor prin măsurători directe ale absorbanţei UV/VIS în plasmă.
Figura 13
Spectrul de absorbţie (de ordin zero) al: (A) plasmei blank, (B) al plasmei blank cu 2,5 mg/L de OHPX, (C) al plasmei blank cu
2,5 mg/L de PX şi (D) al plasmei blank cu 2,5 mg/L de PX şi 2,5 mg/L de OHPX
Spectrofotometria derivativă este o tehnică potrivită pentru depăşirea acestei probleme, iar metoda
de intersecţie zero este cea mai des folosită pentru prepararea graficelor de calibrare. În practică, măsurătorile
selective sunt cele care dau răspunsul linear cel mai bun, dau o interceptare zero sau apropiată de zero pe
ordonata graficului de calibrare şi sunt cel mai puţin afectate de concentraţia oricărui alt component.
- 24 -