Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

Spectrul piroxicamului arată 2 benzi relativ înguste în regiunea dintre 6000 cm -1 şi 6500 cm -1
raportate la vibraţiile C-H şi respectiv N-H. Grupele hidroxil ale RAMEB dau naştere la benzi largi în
spectrul NIR. S-au observat spectre similare ale RAMEB şi a complecşilor PX-RAMEB. Ambele spectre
prezintă benzi largi aparţinând grupelor hidroxil, în timp ce se pot observa modificări semnificative ale
benzilor piroxicamului în spectrele complexului PX-RAMEB, de la 6532 la 6632 cm -1 . Aceste schimbări
reflectă modificări puternice ale energiei de vibraţie a piroxicamului, ceea ce confirmă legătura sa intramoleculară
strânsă cu RAMEB. S-a descris anterior faptul că piroxicamul dă legături intramoleculare de hidrogen,
foarte stabile, legând gruparea enol cu oxigenul carbonilic, formând un inel cu şase laturi [212]. Luând în
considerare aceste interacţii intramoleculare puternice, am sugerat că legătura piroxicamului cu moleculele
de RAMEB poate apărea printr-o legătură de hidrogen a grupei hidroxil a CD cu electroni impari de azot.
Acest lucru afectează vibraţia grupei N-H amidice în aşa fel încât se observă o schimbare semnificativă de la
6532 la 6632 cm -1 . Unii autori sugerează că piroxicamul există sub formă ionică, unde sarcinile pozitive şi
cele negative sunt dislocate la azotul piridinic şi la oxigenul carbonilic, astfel încât interacţia piroxicamului
cu CD poate fi atribuită legăturii electrostatice, dar, de asemenea, printr-o legătură de hidrogen [213-214].
Rezultatele obţinute confirmă mai degrabă o interacţie puternică cu hidrogenul între o moleculă musafir şi
una gazdă. Mai mult, poziţia benzii de vibraţie a C-H (6000 cm -1 ) nu se modifică în spectrul complexului PX-
RAMEB, sugerând că nu există modificări în cadrul structurii moleculare a piroxicamului bazic, de-a lungul
procesului de complexare. Spectrul NIR pentru complexul piroxicam-β-CD demonstrează acelaşi lucru pentru
procesul de complexare ca şi pentru complexul cu RAMEB. S-a arătat că banda N-H a fost mutată de la
6532 cm -1 din spectrul piroxicamului, la 6624 cm -1 în spectrul complexului piroxicam-β-CD. Spectrul amestecurilor
fizice ale piroxicamului şi ambele ciclodextrine, arată o superpoziţionare clară a piroxicamului şi a
spectrului CD, neindicând nici o interacţie între piroxicam şi CDs.
Profilele de cedare ale piroxicamului din amestecurile fizice şi complecşi PX-CDs sunt reprezentate
în figura 26:
Figura 26
Studiile de dizolvare ale piroxicamului, a amestecurilor fizice şi a complexului liofilizat în apă la 37ºC (media ± SD, n = 5) pentru:
a) β-CD, b) RAMEB
S-a arătat că dizolvarea piroxicamului din complecşi a fost foarte rapidă şi completă în primele 10
minute, reflectând buna îmbunătăţire a solubilităţii acestuia. Îmbunătăţirea solubilităţii piroxicamului obţinută
cu amestecuri fizice, comparată cu cea a piroxicamului singur, poate fi atribuită acţiunii locale de
- 40 -