Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

More documents

Recommendations

Info

Spectrul piroxicamului arată 2 benzi relativ înguste în regiunea dintre 6000 cm -1 şi 6500 cm -1 raportate la vibraţiile C-H şi respectiv N-H. Grupele hidroxil ale RAMEB dau naştere la benzi largi în spectrul NIR. S-au observat spectre similare ale RAMEB şi a complecşilor PX-RAMEB. Ambele spectre prezintă benzi largi aparţinând grupelor hidroxil, în timp ce se pot observa modificări semnificative ale benzilor piroxicamului în spectrele complexului PX-RAMEB, de la 6532 la 6632 cm -1 . Aceste schimbări reflectă modificări puternice ale energiei de vibraţie a piroxicamului, ceea ce confirmă legătura sa intramoleculară strânsă cu RAMEB. S-a descris anterior faptul că piroxicamul dă legături intramoleculare de hidrogen, foarte stabile, legând gruparea enol cu oxigenul carbonilic, formând un inel cu şase laturi [212]. Luând în considerare aceste interacţii intramoleculare puternice, am sugerat că legătura piroxicamului cu moleculele de RAMEB poate apărea printr-o legătură de hidrogen a grupei hidroxil a CD cu electroni impari de azot. Acest lucru afectează vibraţia grupei N-H amidice în aşa fel încât se observă o schimbare semnificativă de la 6532 la 6632 cm -1 . Unii autori sugerează că piroxicamul există sub formă ionică, unde sarcinile pozitive şi cele negative sunt dislocate la azotul piridinic şi la oxigenul carbonilic, astfel încât interacţia piroxicamului cu CD poate fi atribuită legăturii electrostatice, dar, de asemenea, printr-o legătură de hidrogen [213-214]. Rezultatele obţinute confirmă mai degrabă o interacţie puternică cu hidrogenul între o moleculă musafir şi una gazdă. Mai mult, poziţia benzii de vibraţie a C-H (6000 cm -1 ) nu se modifică în spectrul complexului PX- RAMEB, sugerând că nu există modificări în cadrul structurii moleculare a piroxicamului bazic, de-a lungul procesului de complexare. Spectrul NIR pentru complexul piroxicam-β-CD demonstrează acelaşi lucru pentru procesul de complexare ca şi pentru complexul cu RAMEB. S-a arătat că banda N-H a fost mutată de la 6532 cm -1 din spectrul piroxicamului, la 6624 cm -1 în spectrul complexului piroxicam-β-CD. Spectrul amestecurilor fizice ale piroxicamului şi ambele ciclodextrine, arată o superpoziţionare clară a piroxicamului şi a spectrului CD, neindicând nici o interacţie între piroxicam şi CDs. Profilele de cedare ale piroxicamului din amestecurile fizice şi complecşi PX-CDs sunt reprezentate în figura 26: Figura 26 Studiile de dizolvare ale piroxicamului, a amestecurilor fizice şi a complexului liofilizat în apă la 37ºC (media ± SD, n = 5) pentru: a) β-CD, b) RAMEB S-a arătat că dizolvarea piroxicamului din complecşi a fost foarte rapidă şi completă în primele 10 minute, reflectând buna îmbunătăţire a solubilităţii acestuia. Îmbunătăţirea solubilităţii piroxicamului obţinută cu amestecuri fizice, comparată cu cea a piroxicamului singur, poate fi atribuită acţiunii locale de - 40 -
solubilizare a CDs, operativă în micromediul înconjurător asupra straturilor hidrodinamice care înconjoară particulele de piroxicam, ceea ce îmbunătăţeşte umiditatea şi/sau solubilitatea. De asemenea, formarea in situ a complexului deja solubil în mediul de disoluţie, contribuie în plus la cedarea piroxicamului din amestecurile fizice preparate. Creşterea dizolvării care apare cu complecşi liofilizaţă poate fi atribuită complexării şi stării amorfe puternic energetizate la fel de bine ca şi reducerii cristalinităţii în complexarea următoare aşa cum s-a confirmat prin studiile XRPD. Variate baze de unguent, conţinând piroxicam au fost studiate anterior, iar cedarea in vitro a piroxicamului s-a dovedit a fi foarte mică (mai puţin de 5%). Pentru a îmbunătăţi vitezele de cedare, piroxicamul a fost complexat şi încorporat într-o bază de hidrogel. Testul de permeabilitate a fost făcut pentru a investiga trecerea piroxicamului printr-o membrană semipermeabilă. S-au determinat coeficienţii de difuziune din regiunea stării constante, asupra profilelor de difuziune, arătate ca o cantitate cumulativă de piroxicam care difuzează prin membrană în funcţie de timp (tabelul XVI): Tabel XVI Coeficientul de difuziune al piroxicamului în soluţie de tampon fosfat şi geluri de HPMC şi fără HPMC Eficacitatea ciclodextrinei asupra difuziei piroxicamului a fost determinată prin compararea coeficienţilor de difuziune (D) ai piroxicamului în prezenţa şi în absenţa CDs şi a fost definită prin factorul de mărire (EF). Membranele semipermeabile de celuloză sunt puternic permeabile pentru multe medicamente şi au timp scurt de întârziere. De aceea, aceste membrane sunt folositoare pentru optimizarea formulărilor cu ciclodextrine pentru aplicaţii locale. Ciclodextrina va afecta fluxul prin aceste membrane în acelaşi mod ca şi în cazul pielii. Permeabilitatea piroxicamului din apă şi geluri HPMC este arătată în figura 27 şi respectiv 28. Figura 27 Cantitatea cumulativă de piroxicam difuzat de-a lungul membranei semipermeabile din dispersii ale medicamentului şi complecşi în apă, în funcţie de timp (media ±SD, n =5) Figura 28 Cantitatea cumulativă de piroxicam difuzat de-a lungul membranei semipermeabile din gelurile preparate, în funcţie de timp (media ±SD, n =5). - 41 -
Page 1 and 2: Universitatea de Medicină şi Farm
Page 3 and 4: 4.6. Metode de interpretarea şi co
Page 5 and 6: 10.4.5.3. Inhibarea hiperalgiei ind
Page 7 and 8: IINTRODUCERE Antiinflamatoarele nes
Page 9 and 10: CONCLUZIIII LA PARTEA GENERALĂ În
Page 11 and 12: (pH 1,2) şi în tampon fosfat cu p
Page 13 and 14: Figura 4 Profilul de dizolvare in v
Page 15 and 16: Peletele uscate la temperatura came
Page 17 and 18: (ES1, ES2 şi ES4). Friabilitatea p
Page 19 and 20: Benzoatul de piroxicam (1) (figura
Page 21 and 22: Curba DSC arată un eveniment endot
Page 23 and 24: Rezultatele acestui studiu arată c
Page 25 and 26: Figura 14 Spectru derivativ primar
Page 27 and 28: fost evaluată prin analizarea a 10
Page 29 and 30: Cedarea piroxicamului (%) Timp (min
Page 31 and 32: în cazul modelului hiperalgezic cu
Page 33 and 34: Datorită utilităţii sale aceast
Page 35 and 36: Probe similare ale cedării piroxic
Page 37 and 38: complexării, soluţiile preparate
Page 39: Mostre ale diferitelor amestecuri f
Page 43 and 44: Scăderea vâscozităţii indică p
Page 45 and 46: Tabel XVIII Compoziţia sistemelor
Page 47 and 48: permeabilitate a apei nu a putut s
Page 49 and 50: Concluziile părţii experimentale

Modalităţi de optimizare a formelor farmaceutice cu antiinflamatoare

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?