PRIMĂRIA VECHE DIN SIBIU casa, oamenii, muzeul

28
cerii. 25
În acest timp, spune autorul,
se pregăteşte cazanul căptuşit cu lut şi
se amenajează vatra pentru topirea
amestecului format din patru părţi
cupru şi o parte cositor. La început se
punea la topit cuprul şi se amesteca
cu cărbune până când din cazan ieşea
o flacără verde. 26 În cuprul topit se
adăuga staniu, apoi se îndepărta
cenuşa şi cărbunii ce pluteau pe
suprafaţa amestecului. Aliajul se
turna în tipar. La sfârşitul operaţiunii
cămaşa din lut era îndepărtată. 27
Faţă de descrierea făcută de
Theophilus, experienţa câştigată de
meşterii evului mediu a fost înfăţişată
în cartea lui Biringuccio scrisă în
1540. 28 Expunând o metodă deja
practicată, autorul informează că în
timpul lui tiparul se amenaja în
groapa unde urma să fie copt. În locul
Petre Beşliu Munteanu
cerii se folosea lutul pe care erau incizate inscripţiile. Partea din mijloc (nucleul) şi cămaşa
erau coapte într-un mediu cu oxigen, constituind două piese separate.
Există câteva referinţe bibliografice. Din nefericire ele sunt doar ilustrative. Cercetarea
arheologică de amploare a monumentelor medievale din Winchester a dus la descoperirea a
patru gropi pentru turnat clopote, care au funcţionat din secolul al X-lea până în secolul al
XIII-lea la Catedrala Verde şi a unor fragmente de tipar 29 descoperite împreună cu fragmente
de zgură la Palatul Wolvesey.
Planşa a VIII-a
Groapa pentru turnat clopotul de biserică
25 Ibidem, p. 236.
26 Brepohl, op. cit., p. 237-238. În probele de zgură prelevate la Primăria Veche este un procent mare de fier
(6,01% până la 11%). Prezenţa lui a fost pusă pe seama folosirii ca fondant. Procentul mare de fier nu reapare la
clopotele din Anglia. Nici Theophilus nu pomeneşte folosirea fierului ca fondant.
27 Ibidem, p. 239-240.
28 Biringuccio, Pyrotechnie, Rouen, 1627, p. 160, 163-164.