PRIMĂRIA VECHE DIN SIBIU casa, oamenii, muzeul

Primăria Veche din Sibiu - casa, oamenii, muzeul 31
a Primăriei Vechi poate fi căutat între cele mai vechi clopote ale bisericii de comunitate din
Sibiu cunoscute în literatura de specialitate drept clopotul Sf. Ioan, turnat în 1350, având
diametrul maxim de 1,30 m, clopotul ceasului, turnat în a doua jumătate a secolului al XIV-
lea şi cel din 1411 -clopotul nopţii- cu diametrul maxim de 1,08 m. 37
Aşa numitul "clopot al ceasului" avea diametrul inferior de 1,48 m, dimensiune
comparabilă cu cea a fragmentului de tipar descoperit la Primăria Veche, iar înălţimea de 1,26
m. După caracterul literelor gotice a fost datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. 38 Din
această perioadă au fost păstrate şi cele mai vechi însemnări despre cheltuielile pentru plata
unui meşter turnător de clopot şi plata materiei prime folosite. 39 Clopotul a fost folosit până în
epoca modernă.
Însemnările cele mai vechi despre plata unui meşter clopotar la Sibiu sunt importante
şi pentru o problemă deja ridicată. Cele două componente ale aliajului folosit pentru turnarea
clopotului erau cumpărate de comunitate şi prelucrate în oraş.
În condiţiile terenului deseori răscolit de-a lungul timpului în centrul istoric al
Sibiului, al interesului scăzut pentru arheologia medievală şi al unor descoperiri care, uneori,
cu greu se pot înseria în tipologii central europene este dificil a realiza reconstituiri credibile.
În 2005, în timpul săpăturilor mecanice intempestive din curtea bisericii parohiale, la
marginea cimitirului a apărut o vatră circulară din lut cu aceleaşi urme de zgură cu cupru.
Vatra avea un orificiu de scurgere. Continuarea cercetărilor arheologice pentru identificarea în
vecinătate a urmelor instalaţiei metalurgice folosită probabil la turnarea unui clopot de
biserică a fost imposibilă.
Groapa din camera 1 şi amenajările din lemn din camera 88
În subsolul camerei 1 a Primăriei Vechi, săpătura arheologică a intersectat o groapă cu
material arheologic puţin, dar semnificativ: chirpici cu urmă de par, fragmente ceramice
medievale. Adâncimea semnificativă, 1,60 m faţă de nivelul de călcare medieval, îndepărtează
36 A. A. Rusu, recenzie în Arheologia Medievală, IV, 2002, p. 246.
37 L. Reissenberger, Die Evangelische Pfarkirche A. A. in Hermannstadt, Sibiu, 1884, p. 48-49. O lucrare în
manuscris despre acest subiect cuprinde o listă cu cele trei clopote amintite: L. Reissenberger, Zur Glockenkunde
Siebenürgens, Arhivele Naţionale, filiala Sibiu, fond Brukenthal, E II, 1-17. nr. 141, p. 3 -5. (mai departe,
Reissenberger, Zur Glockenkunde)
38 Reissenberger, Zur Glockenkunde, p. 5; cf. I. Albu, Inschriften der Stadt Hermannstadt aus dem Mittelalter
und der frühen Neuzeit, Heidelberg, 2002, p. 4. (mai departe, Albu, Inschriften Hermannstadt)
39 „sume fusatores - LXXXXIIII, item uxoris VI; nota quod dedi fusatori campane ex parte beate verginis
XXXVII fl et II flor et iterum IIII flor. et II flor. Item dedi pro stanno XXXIII florenos. Item dedi pro cupro
XXIII florenos und I ort”. Alte cheltuieli au fost datorate instalării clopotului. Matricola bisericii a fost publicată
prima dată în A. Kurz, Die ältesten deutschen Sprachdenkmale und die bis jetzt bekannte älteste Handschrift der