PRIMĂRIA VECHE DIN SIBIU casa, oamenii, muzeul

70
Petre Beşliu Munteanu
neîncăpătoare. Într-o săpătură de canalizare am văzut o extindere a acestora cu o cameră mică.
Impunerea legii promovate de Magistratul sibian cerea metode coercitive.
Între cheltuielile făcute pentru amenajarea Primăriei, sume deosebite au fost alocate
închisorii. Pentru a transforma vechile subsoluri ale casei private în închisoare erau necesare
minime amenajări şi dotări consemnate în documente.
Cele mai mari cheltuielile au fost făcute pentru amenajarea gratiilor de la ferestre şi
uşi. Nu cunoaştem modul de asigurare a spaţiilor cu gratii, astfel că însemnările din registre
sunt orientative (o bucată mijlocie care a costat 90 denari, patru bucăţi mici 28 denari şi alte
două mici 20 denari).
Lemnele care au costat 14 denari au fost probabil folosite pentru fixarea lanţurilor de
care erau legaţi prizonierii. Un astfel de lemn a fost vizibil în zidăria unei celule din partea de
nord a închisorii.
Lăcătuşul Martin a confecţionat lanţurile folosite la depozitele de grâu şi la înlănţuirea
prizonierilor. El a primit în total suma de 74 denari. Pentru plata zidarului Petru Murar, care a
fixat gratiile, a fost consemnată suma de 20 denari. Alţi 45 denari a primit meşterul
Bartolomeu pentru uşa nouă (Nova Janua) de la închisoare. Caracteristica de „nouă” dată uşii
ridică un semn de întrebare. A existat o uşă mai veche la o închisoare anterioară sau numai o
uşa veche la pivniţa anterioară ? Uşa nou făcută a fost probabil montată la intrarea principală,
iar gratiile au fost folosite pentru ferestrele vechii pivniţe. Pentru prima dată spaţiul în care
erau închişi duşmanii comunităţii primea un nume: carcer.
Planul pivniţei actuale nu s-a putut schimba mult faţă de cel din 1545. După ce intri în
sala mare a parterului, în dreapta, se afla scările şi accesul principal. Acolo a fost montată
probabil noua uşă. Coborând scările ajungeai în pivniţă, la stânga fiind o cameră mică, cu
aerisire spre sala de sus. Ancadramentul din piatră al intrării păstrează urmele unor bare din
fier. Urmează un spaţiu de trecere spre aripa din dreapta şi, coborând două trepte, la cea din
stânga.
În aripa de la sud-est, spre curtea mare, erau trei camere: prima fără aerisire directă,
următoarele două cu mici geamuri spre curte. Aerisirea spre stradă a fost închisă. Urme de
încuietori din fier încă se văd în cadrul din piatră al uşii. (Fotografia 46)