PRIMĂRIA VECHE DIN SIBIU casa, oamenii, muzeul

Primăria Veche din Sibiu - casa, oamenii, muzeul 93
vizat spaţiul dezafectat încă din secolul al XVIII-lea şi umplut cu resturi de la bucătărie şi
veselă. 168
La etaj se impunea redeschiderea intrării de la capătul culoarului exterior refăcut în
1888, după ce în 1876 arhiva devenise instituţie publică. Lângă holul de intrare în arhiva
publică a fost amenajat un closet. Nevoia de spaţiu a dus la închiderea loggiei chiar înainte de
această restaurare.
Unele intenţii ale proiectului din 1896 (de exemplu refacerea intrării în curtea a doua
prin gangul de trecere) nu s-au realizat din motive economice şi din nevoia de spaţiu. Alte
prevederi ale proiectului, cum a fost înlocuirea ancadramentelor originale cu deschideri din
ghips, au fost criticate. (Anexa 3) Ulterior ele au fost recuperate şi donate muzeului. 169
Etapele procedurale care au premers, însoţit şi evaluat lucrările de reparaţii şi
reamenajări s-au derulat pe parcursul anilor 1896-1903. După întocmirea în 1896 a proiectului
şi devizului pentru „lucrările de adaptare” la casele învecinate de pe strada Măcelarilor şi
Spinarea Câinelui a urmat evaluarea şi apoi cumpărarea celei dintâi. Între timp s-a întocmit
proiectul pentru amenajarea vechiului sediu al Primăriei. În 1898 a fost emisă cererea
oficiului de construcţii către Magistrat şi s-a elaborat devizul pentru lucrările de la clădirea
Primăriei. Un act care stabilea condiţiile de licitare a fost semnat la 23 iunie 1899. Lucrările s-
au desfăşurat destul de rapid, astfel că în 1903 a fost întocmit devizul final al lucrării. La 8
august 1903 a fost semnat un protocol pentru verificarea lucrărilor la sediul Primăriei şi la
casa de pe strada Măcelarilor.
Restaurarea din a doua jumătate a secolului XX
Începând din anul 1967 şi până la inaugurarea în 1988 a expoziţiei de istorie
contemporană, Primăria Veche ar fi trebuit să beneficieze de interesul specialiştilor. Despre
campania de cercetări arheologice cu informaţii transformate în folclor local nu merită decât
să amintim.
Din perspectiva cunoaşterii istoriei monumentului s-a pierdut o ocazie unică.
Informaţiile potrivit cărora s-a demontat un coş rotund, s-au scos podelele nu sunt de mare
folos dacă nu ştim cum arătau vechile pavimente. Din săpătura arheologică din 1984 a fost
168
Arhivele Naţionale Sibiu, Fondul Magistratul oraşului şi scaunului Sibiului, Primăria Municipiului Sibiu, U,
52. p. 48.
169
Ibidem, p. 25. O parte din fragmentele de ancadramente demolate au fost recuperate şi donate Muzeului
Brukenthal, nr. inv. M. 7818-7825.