PRIMĂRIA VECHE DIN SIBIU casa, oamenii, muzeul

54
Petre Beşliu Munteanu
CAPITOLUL IV
PROPRIETARII ŞI CLĂDIREA
ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLUL AL XVI-LEA
Ca şi când lucrurile nu ar fi destul de complicate domus dominae Affrae apare în
registrele de impozit şi mai târziu: în 1506 (duodecimalia lui Johannes Heltner 69 , în 1507
(duodecimalia lui Benedictus Carnifex) 70 , 1515 (duodecimalia lui Andreas Budner) 71 , de două
ori în alt registru din acelaşi an cu 12 lott pentru care a plătit mai mult de 3 florini. 72
Admiţând lacunele înregistrării sau păstrarea fragmentară a registrelor nu putem să trecem
peste menţionarea casei doamnei Affra în 1515.
În 1475, când s-a recăsătorit cu Thomas Altemberger, avea în jur de 25 de ani şi trei
copii. După 40 de ani era obligată să plătească pentru o casă un impozit aşa de mare încât a
fost nevoită să-l achite în mai multe rate. Din nefericire, lipseşte dovada unei legături de
proprietate între casa cu blazoanele separate ale soţilor Altemberger şi cea pomenită în 1515.
Întrebarea ridicată de prezenţa blazonului unei femei într-o casă de patricieni, în care capul de
familie este o personalitate atât de importantă cum a fost Thomas Altemberger, poate să nască
discuţii.
De altfel, observaţiile arheologice şi cele de parament fac, aşa cum au susţinut istoricii
de artă 73 , dificile etapizările strânse în evoluţia clădirii în secolul al XVI-lea. Scara principală
ce duce la primul etaj, oprindu-se în faţa uşii încoronată cu blazonul lui Johannes Lulay, a fost
construită, după cum a lăsat să se vadă în cercetarea arheologică, ţesându-se de clădire. 74
Elementele arhitectonice decorative amenajate la etaj, în primul rând fastuosul ancadrament
cu blazonul lui Johannes Lulay, aveau menirea să atragă atenţia unui oaspete deja impresionat
de mărimea caselor din jur şi apoi de volumul curţii în care intra, asupra importanţei sociale a
proprietarului. (Fotografia 40)
69 Rechnungen, p. 549.
70 Ibidem, p. 550.
71 Ibidem, p. 551.
72 Ibidem, p. 568.
73 Chiar şi V. Roth consideră că etajul al doilea al clădirii principale a fost ridicat în secolul al XVI-lea (V. Roth,
Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Strassburg, 1905, p. 114).
74 Dovada existenţei etajului corpului principal în timpul vieţii lui Johannes Lulay o constituie anul 1520 înscris
pe un ancadrament de fereastră (Albu, Die Inschriften Rathaus, p. 32).