PRIMĂRIA VECHE DIN SIBIU casa, oamenii, muzeul

Primăria Veche din Sibiu - casa, oamenii, muzeul 97
muzeografi specializaţi pe perioade istorice: Dumitru Popa, şef de secţie şi arheolog pentru
perioada preistorică şi clasică; Petre Beşliu, arheolog medievist (Martin Rill, arheolog -
medievist emigrase cu puţin timp înainte); Elene Roman, muzeograf specialist în arme
medievale; Oltea Dudău, muzeograf- numismat; Mihai Racoviţan şi Cornel Lungu (primul
director al Muzeului de Istorie după 1990) muzeografi specialişti în istorie modernă; Mihai
Sofronie, muzeograf specialist în istoria modernă şi istoria ştiinţei şi tehnicii; Claudia
Cerchez, muzeograf specialist în istoria contemporană. Conservator şi specialist în probleme
ale istoriei moderne era Lucian Giura.
Din 1990 secţia de istorie a Muzeului Brukenthal a devenit Muzeul de Istorie. Ca
urmare a unor discuţii colegiale, expoziţiile au fost restructurate, îmbinând criteriul firesc al
conţinutul colecţiilor cu cel cronologic. Au dispărut astfel sectoarele de expoziţie dominate de
fotografii.
O reconstituire de interior medieval a pus în valoare camera de la primul etaj al
turnului-locuinţă. Piesele reprezentative pentru breslele sibiene au luat locul expoziţie
omagiale în sala mare a clădirii. Sectorului de arheologie i s-a ataşat expoziţia Arheologia
medievală ca urmare a intensei preocupări în acest domeniu. În decursul timpului, publicul a
avut ocazia să vadă expoziţii permanente cu piese de sigilografie, medalii, bancnote, expoziţii
temporare cu piese deosebite (monede de aur, geme şi camee) sau cu realizări ale cercetării
istorice şi arheologice. Colectivul de specialişti -muzeografi şi conservatori- a suferit
schimbări prin pensionări, transferul de la alte secţii ale muzeului, transferul în învăţământul
superior, noi angajări. Cu alte cuvinte, noua funcţie a clădirii a prins viaţă.
Zidurile vechi au îmbrăcat haine noi. Intrarea în curtea clădirii printr-un gang boltit
este banală, chiar dacă pe faţadă se pot citi numele fostei instituţii publice şi inscripţia aşezată
în cinstea lui Iosif al II-lea. Odată ieşit din gang, peisajul arhitectonic se schimbă radical.
Pereţii au fost zugrăviţi recent cu o culoare deschisă, ţiglele acoperişului înnoite, astfel că
întreg ansamblul desfăşurat în jurul spaţioasei curţi interioare este luminos. În diagonală se
înalţă pe cele trei nivele turnul de locuinţă cu bovindou. Din dreapta, se repede spre el o
cursivă (un pod din scânduri sprijinit pe console din piatră cu forme rotunjite), mărginită de o
balustradă din fier forjat. După alţi câţiva paşi în curte zăreşti scările monumentale ce se
opresc în faţa ancadramentului intrării în corpul principal, surmontat de blazonul lui Johann
Lulay. Ferestrele cu ancadramente gotice te însoţesc pe scări şi pe podina din scânduri până la
turn. Accesul direct în scara turnului, spre etajul doi, este asigurat de o intrare cu ancadrament
din piatră profilată simplu.
Condus spre spaţiul cel mai important de la etajul turnului-locuinţă, vizitatorul este