PRIMĂRIA VECHE DIN SIBIU casa, oamenii, muzeul

Primăria Veche din Sibiu - casa, oamenii, muzeul 73
din faţa ei”. 123 Cu toate că locurile de detenţie sunt bine precizate, identificarea este greu de
realizat. Sala „cea mai de sus” poate fi „sala de sus”, locul de întâlnire al consilierilor. De
altfel, în cele două camere menţionate încăpeau toţi centumvirii arestaţi.
Răzvrătirile românilor de la începutul secolului al XVIII-lea au făcut din carcera de la
Primăria Sibiului un loc de detenţie insuficient. În 1729 ţăranii din Cornăţel au fost închişi în
grădina din spate a clădirii. 124 Mai apoi, noua închisoare de pe strada Turnului „oferea” un
spaţiu mai mare. 125 În aceste condiţii interogarea se făcea la Primărie, iar pedeapsa se
consuma în noua închisoare sau în Piaţa Mare. Pentru interogarea suspecţilor, efectuată de
secretarul judiciar, în anul 1770 Magistratul ridica o gheretă din lemn în locul care, prin
schimbarea sensului cuvântului, va deveni Grădina Martirilor. 126
Pedepsele corporale erau aplicate tot la Primărie, după toate probabilităţile în curte.
Cele capitale se săvârşeau în Piaţa Mare. 127
Camera armelor
Clădirea Primăriei a fost locul unde armele au devenit piese de muzeu. Originea
camerei cu arme este în spaţiul destinat armamentului devenit nefolositor la începutul
secolului al XVIII-lea. Închizătorul unei puşti a fost descoperit între lucrurile aruncate în
„crematoriul” de la începutul acelui secol.
Camera cu arme este de fapt un muzeu al armelor înfiinţat în 1872 prin grija lui Carl
Platz. La zestrea de la începutul secolului al XVIII-lea s-au adăugat arme moştenite de
patricieni cum a fost Albert Huet. 128
Carl Platz, primul custode, a întocmit un inventar cu 760 piese şi un registru pentru
vizitatori. 129 Colecţia s-a îmbogăţit în anul 1878 prin donaţiile sibienilor 130 şi a fost deschisă
pentru public în 1880. Primele semnături în cartea vizitatorilor sunt din 20 mai. Între cei ce
semnează la început este însuşi Carl Platz. Până la sfârşitul anului au fost 158 vizitatori din
Sibiu şi împrejurimi, dar şi din Bucureşti, Viena, Budapesta, Veneţia. În anul următor seria
122
G. Kraus, Cronica Transilvaniei (1608-1655), Bucureşti, 1965, p. 122-127.
123
Ibidem, p. 9.
124
A. Dumitrescu-Jippa, N. Nistor, Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei, I, Cluj-Napoca, 1976, p. 160.
125
E. Sigerus, Cronica oraşului Sibiu 1100-1929, în Convergenţe transilvane, V, p. 35.
126
E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, Sibiu, 1922, p. 14, nota 5. Autorul citează Protocoalele Magistratului,
p. 256.
127
Exemple: pedeapsa cu lovituri de ciomag aplicată unui morar necinstit în 1724 şi decapitarea unei femei
acuzată de pruncucidere în 1725. Cf. Sigerus, op. cit., p. 32.
128
E. Roman, Arme de foc portative. Secolele XV - XVIII, Sibiu, 1981, p. 7.
129
Biblioteca Brukenthal, ms. 65-67.
130 Idem, ms. 68.