studia universitatis babeş – bolyai dramatica teatru, film, media 2

DESPRE ACTING POWER DE ROBERT COHEN
„«De ce»” are, desigur, reputaŃia de a fi marea întrebare a lumii. Nu
trebuie să polemizăm cu filozofii sau psihiatrii determinişti în legătură cu
importanŃa acesteia, dar sînt momente în care o vom folosi ca actori. În
investigaŃia comportamentului scenic, însă, în fiecare clipă „pentru ce” este
de departe o zonă de studiat mult mai importantă.” 4
Celălalt termen care în limba română are nevoie de un cuvînt nou este
relacom. „ImportanŃa binomului relaŃie-comunicare este atît de mare încît devine
inevitabil să fie studiată în actorie, dar model nostru de a-l conştientiza este atît
de nou, încît ne lipseşte termenul potrivit în jargonul teatral. „Subtextul”, un
termen elaborat de Stanislavski, se referă la comunicarea relaŃiei însă alături de
multe altele; „subtext” este în esenŃă un concept literar care înseamnă, „sub
text”sau „printre rînduri” şi se referă la „adevăratul” înŃeles al unei replici. Cu
toate acestea, comunicarea relaŃiei poate fi realizată atît de replica din text cît şi
de subtextul ei, iar acesta poate să nu aibă absolut nici o legătură cu replica
respectivă. Comunicarea relaŃiei apare fără text şi nu este prea bine dacă sînt
luate în considerare împreună − fie chiar şi prin opoziŃie.
De aceea, nu avem de ales atunci cînd ne referim la comunicarea relaŃiei:
trebuie să ne referim la acest termen ca atare sau să folosim prescurtarea deja
încetăŃenită în engleză relacom (de la relationship şi communication).
Relacom:
(a) „este prescurtarea sintagmei „«comunicarea relaŃiei»”.
(b) este întotdeauna invocarea unei relaŃii, nu enunŃul acesteia.
(c) nu este în mod necesar comunicat conştient şi de fapt e vorba de o
comunicare inconştientă.
(d) creează bazele pentru conŃinutul comunicării.
(e) există întotdeauna atunci cînd oamenii se află în contact, chiar şi
fără un conŃinut adiacent.
(f) este de cele mai multe ori nonverbală şi nu e obligatoriu să fie
definibilă la nivel verbal.”
Relacom, cu toate că este un termen nou definit, indică „ceea ce de
departe este cea mai importantă şi semnificativă parte a interacŃiunii de zi cu
zi”. „Dacă studiem înregistrări ale unor conversaŃii obişnuite, vom constata că
cele mai multe dintre ele sînt absolut oarecare la nivel de conŃinut, dar foarte
bogate la nivel de relacom. Aparentul conŃinut al unor întrebări de genul: „Ce
mai faci?” de fapt nu există şi nimeni nu aşteaptă un răspuns plin de conŃinut la
ele. ConŃinutul este deseori un element de încălzire a conversaŃiei; spunem
„Ce zi frumoasă, nu-i aşa?” pentru a afla, prin indicii nonverbale, cum se
relaŃionează cealaltă persoană la noi în această dimineaŃă.” 5
4 Robert Cohen, Puterea jocului, IntenŃie versus motivaŃie: analiza cibernetică, pp. 33-35.
5 Robert Cohen, op.cit. pp..53-54.
129