studia universitatis babeş – bolyai dramatica teatru, film, media 2

MODEL ŞI MIMESIS EMMA BOVARY – DOAMNA PALIDEI FIGURI (2)
poate a Noii Eloize a lui Rousseau, foarte gustat în epocă. Scrisorile se scriu
pe cea mai bună hârtie de Olanda, aşa cum face Raphaël al lui Lamartine,
scriindu-i Juliei. Ele se păstrează cu sfinŃenie ca ,,un soi de relicvar”, aşa
cum le păstrează Nerval pe ale Auréliei. Scrisorile sunt uneori mincinoase,
ca cele ale lui Rodolphe către Emma sau a lui Raymon către Indiana. Ele
produc mari nenorociri. Ellénore, din Adolphe, după ce primeşte scrisoarea
baronului de T., prin care află de planurile lui Adolphe de a o părăsi, cade în
leşin, apoi trece printr-o criză de febră cerebrală, ca Emma după scrisoarea lui
Rodolphe. Febra cerebrală e urmată de o lungă convalescenŃă, în ambele
cazuri. Ellénore, însă, nu-şi va reveni; lunga convalescenŃă se va preschimba
pentru ea în agonie şi va muri. În schimb, Emma va trăi. Scrisoarea devine un
,,personaj”; e varianta romantică a vestitorului din tragedia antică.
1.2.10 Cartea atitudinilor
Aceasta e o carte despre care nu ştim nimic. Ea însă foloseşte acelor
atitudini ale Emmei, când, foarte dichisită, stă singură în camera ei cu o carte
în mână. Aici cititorul Doamnei Bovary poate să-i pună în mână Emmei ce
carte preferă, cu condiŃia să fi fost scrisă până la data de 19 septembrie 1851.
Oricum, cartea vine să completeze compoziŃa atitudinii: eroina cu o carte în
mână sau tânără femeie citind. Pe scurt cititoarea.
1.3 Paloarea îngerilor şi a prostituatelor
Rezumând, avem următoarele ,,figuri” ale modelului: metresa, călugăriŃa,
sfânta, îndrăgostita, femeia în fereastră, parizianca, cititoarea, voluptoasa,
persecutata. Ele aşteaptă iubirea unui străin, salvator şi eliberator, care să le ia
de aici şi să le ducă departe, la Paris sau într-o Cythera. Emma acoperă,
printr-un joc al metamorfozelor, toată gama acestor efigii ale modelului ei, care
se poate numi doamna-care-mănâncă-înghetaŃă-dintr-o-scoică-de-argint-aurit
sau, mai pe scurt, Doamna. Câteva pasaje din roman, Flaubert le începe în
felul acesta, foarte concis, subliniind distanŃa pusă de Emma între ea şi ceilalŃi,
dar şi respectul celor din apropiere pentru ineditul capriciilor ei: ,,Doamna e în
camera ei.” Ea va fi, rând pe rând, îndrăgostita, sfânta, femeia în fereastră,
cititoarea, persecutata, metresa, parizianca, voluptuasa. Aceste embleme
adeseori se coalizează formând figuri puternice. Oricum, cele permanente par
a fi îndrăgostita, metresa şi călugăriŃa. Avem, astfel, reunite căluŃăriŃa cu sfânta
şi persecutata, metresa cu îndrăgostita, sau metresa cu persecutata. Grav e
faptul că aceste figuri se cuplează nepotrivit; de exemlu: îndrăgostita şi sfânta,
ca în ,,comedia sacrificiului”, când Emma îndrăgostită de Léon, se închide în
carapacea virtuoasă a călugăriŃei. Aici mai intră în joc şi un model social al
femeii în acea perioadă, îngerul romantic şi îngerul burghez.
Femeia romantică are o imagine polarizată: înger – demon; femeia
cinstită, cu suflet curat, adesea persecutată femeia perfidă, fatală, care te
duce la pieire. Şi societatea burgheză, care se afirma cu putere în primele
decenii ale secolului al XIX-lea, propune ca model un înger. Analizând
23