studia universitatis babeş – bolyai dramatica teatru, film, media 2

MIRIAM CUIBUS
Cine eşti tu, Emma Bovary, între atâtea chipuri de împrumut, între
atâtea metamorfoze? Vei răspunde, poate, ca Don Quijote: ,,ştiu eu prea bine
cine sunt, [...] şi ştiu că pot fi nu numai ceea ce am spus, ci pot să fiu toŃi cei
doisprezece pairs ai FranŃei laolaltă, şi toŃi cei nouă cavaleri ai Faimei, pentru
că toate isprăvile pe care le-au făcut ei, luaŃi buluc şi fiecare în parte, nu-s
nimica pe lângă ale mele!” 53 După modelul lui Amadis, a vrut şi el să fie
Cavalerul Spadei înflăcărate, al Inorogului, al DomniŃelor, al Păsării Măestre, al
Balaurului, al MorŃii. Pe muchia alunecoasă ce desparte realul de ireal, el nu a
fost decât Cavalerul Tristei Figuri, aşa cum Emma, în încercările ei de a fi alta,
nu a fost decât Doamna Palidei Figuri. În galeria ei de portrete imaginare,
Emma apare şi ea ca Doamna-care-mănâncă-îngheŃată-dintr-o-scoică-deargint-aurit.
Pentru noi ea rămâne ca Doamna Palidei Figuri.
Jocul ficŃiunilor bovarice îi rătăcesc pe acei temerari care se avântă
pe aceste nisipuri mişcătoare. Urmând harta ficŃiunilor, atât Don Quijote,
cât şi Emma se vor rătăci şi vor deveni nişte călători tragici. Splendoarea
călătoriei iluzorii e scump plătită în real.
1.4 În culisele muzelor cu Emma, Germaine şi Amantine
Emma Hamilton, Germaine de Staël şi George Sand ar putea primi
statutul de muze ale primelor decenii ale secolului al XIX-lea, nu numai prin
statutul de ambasadoare sau scriitoare, ci şi prin iubirile faimoase, romantice,
unice, pe care le-au inspirat. Aceste trei ilustre femei, cu o existenŃă reală, s-ar
putea alătura modelelor Emmei Bovary, ca model îndepărtat, dar strălucitor.
Dacă de cele două scriitoare, Emma Bovary se apropie prin romanele pe care
le-a citit, şi ştim sigur că, cel puŃin, pe George Sand a citit-o, iar pe d-na de
Staël e posibil să o fi citit, cu cealaltă ,,muză”, Emma Hamilton, putem
presupune că măcar ecoul celebrei ei iubiri, a atins-o. Să nu uităm că
Delphine, eroina din romanul cu acelaşi nume, al doamnei de Staël, e şi ea
o femeie care iubeşte înafara regulilor stabilite şi acceptate de societate.
Emma Hamilton (c.1765-1815), născută dintr-un fierar şi o bucătăreasă,
ca Amy Lyon, nume pe care şi-l schimbă curând, în Emma Hart, ajunge Lady
Hamilton prin căsătoria sa cu Sir William Hamilton, ambasador al Regatului
englez la Neapole. Aici o vede, în 1793, cel care avea să înfrângă flota lui
Napoleon la Abukir, amiralul Nelson, când acesta debarcă la Neapole de
pe vasul său Agamemnon. Între cei doi se naşte o mare iubire, care va
dura până la sfârşitul vieŃii lor. Nu ascensiunea excepŃională, romantică de
altfel, a Emmei Hamilton vrem s-o relevăm, ci acea calitate teatrală a ei, de
a da spectacole aşa numite de atitudini.
Încă înainte de a fi iubită de aceşti doi celebri bărbaŃi ai Regatului, în
tinereŃea ei de o moralitate ambiguă, Emma pozase în chip de ,,Sănătatea”
53 Miguel de Cervantes y Saavedra, Don Quijote de la Mancha, în româneşte de Ion Frunzeti şi
Edgar Papu, cu studiu introductiv de G. Călinescu, tabel cronologic de Edgar Papu, Chişinău,
Editura Hyperion, 1993, p. 64
28